La microfon e Vasile Botnaru, autorul și prezentatorul emisiunii duminicale Punct și de la capăt. Astăzi vom vorbi despre relațiile moldo-ucrainiene, văzute, deja, din punctul final al cursei electorale, care a ținut în șah nu doar Ucraina. Cum politica externă nu e un joc de zaruri, zic, să încercăm să ne imaginăm cum vor evolua aceste relații, împreună cu invitații mei, analista de la Berlin, Anneli Ute Gabanyi și expertul de la Chișinău în probleme de securitate regională, Vlad Lupan.
Europa Liberă: Deci, noi avem o trenă lungă în relația cu Ucraina și sigur pronosticurile se arată a fi nu din cele mai bune. Pentru că subiectele sunt foarte dificile, și chiar ministrul Justiției a recunoscut că ucrainenii întotdeauna au fost negociatori foarte dificili. Credeți că au dreptate comuniștii atunci, când spun că noile autorități negociază în defensivă și chiar în detrimentul intereselor Republicii Moldova?
Vlad Lupan: „Nu pot să cred lucrul ăsta, din simplul motiv că noile autorități negociază detalii tehnice, iar acordul de principiu, de cedare a pământului, a fost semnat și promulgat de chiar președintele Voronin. Asta pune punctul pe „i” în discuția în ce privește cine a făcut, cine le-a dat ucrainenilor dreptul să negocieze pe acest subiect și cum.
Europa Liberă: Comuniștii spun că păcatul generic al noii autorități este că au despărțit cele trei componente ale dosarului ucrainean. Or, despărțind Palanca de Novodnestrovsc și de Giurgiulești, există riscul ca să impună Kievul niște condiții dure.
Anneli Ute Gabanyi: „Din ceea ce am putut să cercetez eu, și am citit un studiu foarte bun al Victoriei Boian despre relațiile Republicii Moldova cu Ucraina între 98 și 2008, este foarte clar că păcatul originar, adică cedarea – și doamna Boian spune foarte clar – „transmiterea în proprietate”, adică posesiune, folosință și administrare a sectorului de autostradă la Palanca a fost făcută înainte, de către regimul Voronin. Deci, cred că, este clară situația. Numai că ceea ce mă face să mă tem puțin este felul în care comuniștii reușesc să instrumenteze această temă, într-un mod foarte populist și s-o îndrepte împotriva actualei Alianțe și nu știm în ce situație această reorientare populistă ar putea să le fie de folos.”
Europa Liberă: Privind la modul general: înainte vreme Kievul era considerat un partener strategic, natural al Moldovei, care se mișcă spre Uniunea Europeană. Când a intervenit rivalitatea între Iușcenko și Ianukovici, se considera că Ianukovici ar putea fi omul, mai curând, al Moscovei. Acum, când Ianukovici va deveni președinte, putem spune că nu mai avem un partener? Sau chiar un remorcher, care să împingă din urmă Moldova spre Uniunea Europeană?
Anneli Ute Gabanyi: „În ceea ce ați spus Dumneavostră mai înainte, ați idealizat puțin atitudinea Ucrainei înainte de alegerile din 2004 și de această departajare a rolului jucat, eventual, de Iușcenko și de Ianukovici. Tare mă tem că chiar atitudinea domnului președinte Iușcenko a fost mai duplicitară, ca să spun așa, în ceea ce privește, de exemplu, rolul Ucrainei jucat, atât în procesul EUBAM, când, vă amintiți foarte bine, că ucrainenii au trebuit ca să fie împinși din spate, ca să acționeze într-un spirit, ca să zic, pro european. Iar în al doilea rând, cred că și propunerea Planul Iușcenko, așa cum a fost el, pe drept cuvânt, cred receptat la Chișinău de către specialiști, a fost cu două tăișiri și nu a fost numai în favoarea intereselor de securitate și de stabilitate ale Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Aici am să vă rog să-mi îngăduiți să ascultăm părerea lui Edward Lucas, editor la săptămânalul The Economist: „Politica Ucrainei față de Uniunea Europeană a fost foarte proastă, dar și a Uniunii Europene față de Ucraina a fost dezastruoasă. Așa că pot fi făcute critici din ambele părți și cred că Ucraina, chiar și sub Ianukovici, va rămâne unde este, indiferent de ideile și interesele lui Ianukovici, el va trebui să trateze cu Europa. Cred că parteneriatul estic și președinția poloneză a Uniunii Europene de anul viitor, întâi a Ungarie și apoi a Poloniei, aceste două țări vecine ale Ucrainei vor da un nou avânt relațiilor dintre Uniunea Europeană și Ucraina. Nu putem decât să sperăm că cineva în Ucraina va lua în seamă această evoluție și-i va da un răspuns.” Asta este previziunea lui Edward Lucas de la săptămânalul The Economist. Domnul Lupan ce comentarii aveți?
Vlad Lupan: „Cred că, în primul rând, trebuie să înțelegem că situația din Ucraina este rezultatul, întradevăr, al unor procese democratice. E vorba de construcția unui stat-națiune, o construcție foarte grea. Ucraina are 16-17 ani, atât cât are și Republica Moldova. Este ca un tânăr, care încă nu a reușit să-și stabilească identitatea foarte clar. Dar, totuși, aș vrea să mai adaug un element în ce privește relației Republicii Moldova cu această Ucraină, deci doi adolesceni pe arena internațională. Eu nu pot fi de acord cu ideea că anterior Kievul a fost tratat ca partener strategic natural, care ne împinge spre Uniunea Europeană. Pur și simplu nu am văzut lucrul ăsta.
Chiar dacă în perioada 2004-2009, în mod particular în 2005, în alegerile din Repblica Moldova, Ucraina ne-a susținut, ca pe stat, în primul rând. Totuși am văzut că aceeași Ucraină nu a fost tratată ca un partener strategic. Chiar dacă a existat această fereastră de oportunitate. PCRM nu a reușit să soluționeze problemele de proprietate în Ucraina, proprietatea Republicii Moldova, Palanca nu au reușit s-o soluționeze. Timp de opt ani de guvernare ei nu au reușit să soluționeze cu Ucraina absolut nimic. Ba mai rău și au înrăutățit relațiile, chiar dacă Ucraina încerca să ne asiste în felul în care putea.”
Europa Liberă: Dar mi se pare logic, pentru că Ucraina era generatoarea de revoluții portocalii, care făcea alergii în mediul comuniștilor.
Vlad Lupan: „Da, alergie și era vorba și de relații financiare aici. Vorbim despre electricitatea care a fost cumpărată de la Cuciurgan, de la Federația Rusă, mai bine zis, prin intermediul unei firme offshore, care se presupune că există anumite interese financiare. Deși, era țara exportator al unor revoluții, nu au reușit să soluționeze nici o problemă de proprietate, care nu ține de revoluții, da ține de relații, de negocieri, de capacitatea de negociere. Deci nu au fost capabili să negocieze cu Ucraina și acuma spun că uite, ăștea cedează nu știu ce, când ei, de fapt, au cedat tot ce se putea de cedat până acum.
Au abandonat Ucraina în perioada crizei gazelor, atunci când prim-ministrul Republicii Moldova a plecat la Moscova, iar Ucraina ne furniza nouă gaz din rezervele sale, în momentul în care nu avea suficient pentru propriul consum. Ucraina încerca să ne vândă electricitate mai ieftină decât Cuciurganul și, iată, noi tot de la Cuciurgan am cumpărat mai scump. Prin asta, de altfel, acumulând în transnistria datorii mai mari pentru gaz.
Dacă vorbim despre evoluțiile din Ucraina, trebuie să înțelegem că nici noi nu am făcut în perioada respectivă ceva ca să asistăm Ucraina în mișcarea sa spre Uniunea Europeană și să îmbunătățim relațiile. Iar pe de altă parte, de fapt, am agravat situația și suntem martori ai acestei agravări acum.
Europa Liberă: Doamna Gabanyi!
Anneli Ute Gabanyi: „În primul rând aș vrea să-i dau dreptate și colegului Lupan și comportamentul neprevizibil și uneori în balanță al acestor „doi adolescenți politici” s-a condiționat reciproc și cred că la început a fost realmente, cred că în anul 1992, de exemplu, cînd s-a încheiat tratatul între cele două state a prevalat speranța, că vor putea să meargă pe un drum mai drept împreună, într-o oarecare inter-conectare strategică către Occident. Însă intervenind și problema unor forțe interne, care în mod evident au încercat să tragă acele țări în alte direcții, cred că această intercondiționare intern-extern a cauzat și o înrăutățire, cel puțin, temporară în relațiile bilaterale.
Cred că, ceea ce am aflat din citatul ziaristului Edward Lucas, este de asemenea fosrte corect și recunosc, în ceea ce am publicat eu de mai multe ori, am pus, ca să zic așa, accentul la fel de mult pe lipsa de înțelegere a instituțiilor euro atlantice, pentru importanța strategică, mai ales, geopolitică și a acestor țări. Adica atât a Moldovei, cât și a Ucrainei și încercările lor de a se apropia atât de NATO, cât și de Uniunea Europeană au fost, cred, privite, fără a ține cont și de interesul strategic al țărilor occidentale. Deci, foartea adevărat, vina, dacă se poate vorbi așa, trebuie plasată pe ambele direcții.”
Europa Liberă: Edward Lucas mai constata că: „Nu cred că ar putea să fie mai rău, decât a fost sub domnul Iușcenko”. Întrebarea este dacă pentru Moldova va fi mai simplu, atunci când nu va mai fi răstignită între două poluri de atracție, care erau o vreme antagoniste, cel puțin păreau a fi, sau erau considerate și Rusia și Ucraina. Acum dacă să admitem că Ianukovici va fi cumva mai armonios în relațiile cu Moscova, Chișinăul va avea de câștigat, sau, dimpotrivă, va avea doi adversari puternici și va trebui să facă față acestui meci complicat? Ce credeți, doamna Gabanyi?
Anneli Ute Gabanyi: „Eu cred că Moldova ar trebui să se aștepte la presiuni sporite din partea Ucrainei, atât în aceste probleme actuale, adică Palanca și, mai ales, Giurgiulești, unde există și interese ucrainene de a deranja, eventual, pe mai departe construcția și lărgirea acestor construcții de la Giurgiulești.
Pe de altă parte cele spuse de domnul Ianukovici, de exemplu, în legătură cu prelungirea Acordului asupra Krimeei arată foarte clar că este de acord să facă niște pași, pe care Iușcenko, în mod clar, nu a dorit să-i facă, dacă ne gândim la comportamentul Ucrainei în timpul crizei georgiene. Deci, pe de o parte, o posibilitate ca Ucraina să devină mai insistentă în a pune presiune politică asupra Republicii Moldova, ceea ce ar putea să-i înrăutățească situația de securitate.
Pe de altă parte, însă, dacă Occidentul, dacă Statele Unite, dacă statele NATO și UE vor înțelege acest joc și această situație geopolitică ar putea, eventual, să ajungă la concluzia că trebuie făcut ceva, pentru a ajuta Moldova să reziste unor astfel de presiuni, care sunt pe de o parte direct rusești, pe de altă parte, precum cred că va fi cazul și indirect, prin instrumentul Ucraina. Și atunci întrebarea este și ce concluzie vor trage statele occidentale în legătură cu importanța geopolitică a Republicii Moldova și asupra eventualelor măsuri, care ar trebui să fie luate pentru a susține Republica Moldova.
Europa Liberă: Domnul Lupan, Dumneavoastră ce credeți despre umbrela GUAM, pe care, se pare, că o va pierde Moldova?
Vlad Lupan: „Umbrela nu a existat.”
Europa Liberă: Eu convențional am spus.
Vlad Lupan: „Oricum n-a existat.”
Europa Liberă: Hai să zicem și duetul cu Kievul împotriva Moscovei, convențional, iarăși…
Vlad Lupan: „Nu cred că putem vorbi despre un duet de acest gen.”
Europa Liberă: Nu ne ducem înapoi. Înainte să privim. Deci, totuși a fost o iluzie că Kievul era mai portocaliu. Chișinăul avea șanse în sensul ăsta, să fie în tandem, sau încerca să speculeze. În problema transnistreană, atunci când avea nevoie să lupte cu Moscova, cu Kremlinul. Acuma, se pare, a rămas singură în teren și Moldova împotriva a doi adversari, dacă este adevărată această senzație și se complică sau nu viața Chișinăului?
Vlad Lupan: „Păi asta încercam să spun, că nu este exact așa. În primul rând nu putem vorbi despre o umbrelă a GUAM-ului. Nu putem vorbi despre un tandem din partea Ucrainei și Rusiei față de Republica Moldova. Cu siguranță vom vedea o Ucraină, care se va comporta ca și anterior guvernării oranj. Într-o manieră relativ dualistă, cu o fluctuație în ceea ce privește relația cu Uniunea Europeană și Federația Rusă. Pe de o parte.
Pe de altă parte, așa cum ați citat ministrul justiției, este greu să negociezi cu Ucraina. Tocmai în perioada lui Ianukovici persoanele care s-au ocupat de Republica Moldova au văzut că este posibil să exerciți presiuni asupra Republicii Moldova și Republica Moldova să cedeze. Asta era situația cu închiderea podului feroviar între Republica Moldova și Ucraina, și…”
Europa Liberă: Din rațiuni tehnice, așa se spunea atunci…
Vlad Lupan: „Se spunea din rațiuni tehnice, dar în realitate, desigur, că nu era așa. Republica Moldova a redirecționat traficul pe o rută de două sau de trei ori mai mare și a mărit prețurile pentru tranzit tot de câteva ori. În asemenea circumstanțe, ucrainenii au încercat să negocieze și Republica Moldova nu a fost tocmai foarte flexibilă. Și atunci, când s-a închis podul, dintr-odată Republica Moldova a fost foarte flexibilă, sau să zicem flexibilă.”
Europa Liberă: Dar nici nu a trimis înapoi trenurile pe la Tiraspol…
Vlad Lupan: „Da, dar a rezolvat problema principală, de preț. Tocmai oamenii lui Ianukovici au văzut foarte bine că se poate negocia cu Republica Moldova într-o manieră dură. Cu siguranță va fi greu și cu siguranță acest lucru va însemna presiuni, dar cu ucrainenii niciodată n-a fost întradevăr ușor de negociat. Acum elementul central pentru Chișinău va fi următorul. Așa cum s-a întâmplat și cu EUBAM, când încercam să-i presăm pe ucraineni.
Dacă Ucraina va exercita presiuni asupra Republicii Moldova și dacă Republica Moldova va fi considerată de către Uniunea Europeană drept ca caz-exemplu, înlocuitorul Ucrainei, în calitate de lider pe integrare europeană în Europa de Est, dacă vom reuși această performanță și să ne plasăm în calitate de lider pe integrare europeană, pe reforme, atunci interesul Uniunii Europene s-ar putea să crească oarecum, vis-a-vis de Republica Moldova, cel puțin. Și atunci, posibil, că Uniunea Europeană ar putea să ne asiste, așa cum a făcut în cazul EUBAM, atunci când a exercitat presiuni asupra Kievului pentru ca autoritățile din Ucraina să accepte această misiune și EUBAM.”
Europa Liberă: Doamna Gabanyi, Dumneavoastră credeți că Moldova poate deveni fruntașul clasei?
Anneli Ute Gabanyi: „Eu cred că Moldova trebuie să devină fruntașul. Am pledat de multă vreme, în ciuda unor performanțe nu întotdeauna încântătoare în ceea ce privește anumite sarcini interne ale democratizării din Republica Moldova. Totuși, cred că ar fi un lucru foarte bun, în primul rând, ca Uniunea Europeană să disocieze Republica Moldova și Ucraina. Acest lucru nu a fost niciodată prea convingător. Iar în momentul acesta, cred că ar trebui să devină o realitate.
De altfel, un principiu al procesului de integrare în Uniunea Europeană și fiecare țară să reușească pe meritul ei și nu în tandem. Al doilea lucru ar fi, eventual, interesant pentru Uniunea Europeană să dovedească, atât Ucrainei, cât și altor țări, avantajele unei politici pro europene corecte din partea unei țări din Est, prin faptul că această țară este mică și cu mijloace financiare relativ reduse, se pot găsi niște soluții și se pot avea succese, care ar putea să devină un fel de far pentru celelalte țări mai mari și mai complicate. Deci, Uniunea Europeană trebuie foarte repede să vadă acest avantaj pentru politica ei și să-și schimbe atitudinea, așa cum am sugerat, față de Republica Moldova.
N-aș vrea să merg așa de departe, deși și acest lucru ar fi o soluție foarte bună, ca la acest moment Republica Moldova să fie trecută pe relația statelor Sud-Est europene, dându-i-se o perspectivă de integrare, cel puțin nu lipsind-o de o o perspectivă de integrare într-un viitor cât de cât îndepârtat, dar mă tem că această soluție nu va fi luată.”
Vlad Lupan: „Pentru scopul integrării europene, Republica Moldova și Ucraina ar fi bine să fie disociată. Pentru scopuri geostrategice, Ucraina cu siguranță este un partener extrem de important și atenția Uniunii Europene și a Statelor Unite în zona respectivă trebuie numaidecât să se continue să se axeze pe Ucraina. Astfel promovând politica implicării Ucrainei, decât politica plasării Ucrainei în coșul cu Rusia. Cu cât mai mult o să plasăm Ucraina în coșul cu Rusia, cu atât mai repede ea va merge încolo, iar noi tocmai asta nu ne-am dori.”
Europa Liberă: Adică în cazul lui Ianukovici să vedem partea pro-europeană a paharului și nu partea pro-rusă, da?
Vlad Lupan: „Păi, el a și votat unele lucruri, care probabil sunt tratate drept antiruse. Cu siguranță putem, cel puțin, stabili contacte și să dezvoltăm aceste relații. Nu va fi ușor, fără îndoială, va fi mult mai greu, probabil decât până acum, dar dacă nu facem nimic, rezultatul va fi mai rău.”
Europa Liberă: Nu știu dacă să deschid acest subiect, dar vreau să vă întreb, totuși, pe final, cât de mult a complicat situația Chișinăului oferta Bucureștiului de a găzdui elemente ale scutului antirachetă și reacția care a urmat, sonorizată cumva de Smirnov, poate cam incredibil, poate ridicol pentru unii, dar suficient de grav pentru alții.
Anneli Ute Gabanyi: Eu sunt de părere că Republica Moldova ar trebui să încerce, printr-o analiză judicioasă a specialiștilor pe care îi are în mod evident să profite de această situație, decât să fie lovită de această nouă dezvoltare, care de altfel conține și alte elemente, care s-au văzut foarte bine la Munchen, la utima sesiune de securitate. Părerea mea este, că dacă Republica Moldova va reuși să arate că, în acest context geopolitic, atitudinea ei de până acum de neutralitate, care era, după cum cred eu, o neutralitate defensivă, încercând, ceea ce nu a reușit, să scape de armamentul și cât au mai rămas din trupele ruse staționate în Transnistria.
Dacă, deci, Republica Moldova ar putea să profite de această exarcerbare, ceea ce este clar, a tensiunilor NATO, anti-NATO din acest spațiu, respectiv SUA-Rusia din acest spațiu, atunci ar fi un lucru benefic și în continuare, cred, o acțiune de recunoaștere a acestei poziții speciale a Republicii Moldova în acest spațiu de către puterile occidentale. Similar mutatis-mutandis, cu atitudinea pe care a luat-o în 1955 vis-a-vis de proiectul Austriei, prin care s-a reușit retragerea tuturor trupelor de pe teritoriul acestei țări și păstrarea neutralității, însă pro occidentală a Austriei. Cred că s-ar putea deriva anumite idei, cum ar putea fi susținută această șansă pentru Republica Moldova de a scăpa, eventual, de trupele și armamentul rusesc din Transnistria și de a-și solidifica situația securității statului.”
Europa Liberă: Domnul Lupan?
Vlad Lupan: „Situația Moldovei nu s-a complicat. Situația Moldovei a devenit mai bună. Suntem acoperiți de un scut antirachetă. Este asigurată de către un alt stat, pe gratis, securitatea statului tău. Oferta lui Smirnov eu am numit-o aberație, pe blogul meu, pentru că Federația Rusă nu poate să-și permită amplasarea unor Iskander-uri pe teritoriul unei regiuni necontrolate. Acum, după războiul din Georgia cu atât mai mult, dar nici înainte.
Prin definiție, Federația Rusă nu mai poate să mai bage trupe în Republica Moldova, atunci când toți se ceartă pe subiectul Republicii Moldova, de ce nu-și retrag trupele de acolo. Financiar, Federația Rusă nu poate să-și permită așa ceva. Este doar un semnal, adresat Kremlinului, un semnal de obediență. Cu cât mai mult discutăm aberațiile lui Smirnov, cu atât mai rău poate să fie. Pentru că poate cineva să ia în serios și asemenea declarații.
Federația Rusă oricum este interesată de această zonă a Mării Negre. Da? Vorbim despre zona Mării Negre. Pe de o parte, Federația Rusă nu este atât de antagonizată de acest scut plasat în România. Reacțiile ei au fost cu mult mai moi, decât cele în Cehia sau Polonia. De altfel, nu văd cum să-i deranjeze scutul în România, la o asemenea distanță de hotarele lor și care, de altfel, nu acopere nimic din rachetele, eventuale, ruse lansate, unde? O reacție absolut normală în asemenea circumstanțe, când nu te simți vizat direct.”
Europa Liberă: În concluzie: Dumneavoatră credeți că nu se va întâmpla nimic și nu trebuie să ne agităm.
Vlad Lupan: „Cred că noi o să avem o situație mai bună pentru Republica Moldova, pentru că amplasarea scutului înseamnă și o implicare și un interes, aș sublinia cuvântul interes, al Statelor unite față de Republica Moldova, tocmai din cauza conflictului transnistrean. Federația Rusă, de asemenea, va avea interes față de Republica Moldova, și față de România, și față de scut, natural. Dar Federația Rusă nu poate să facă mai rău pentru Republica Moldova. Ce poate să se întâmple mai rău cu acest conflict transnistrean realmente decât este? Nimic realmente. Nu, va recunoaște Federația Rusă independența Transnistriei, mai rău nu poate fi. Atunci avem un element pozitiv – implicarea SUA în această zonă. Eu zic că e mai bine.”
Anneli Ute Gabanyi: „Care a fost ajutorul Statelor Unite și ale NATO în cazul Georgiei? Nu s-a văzut și nu s-a demonstrat, din păcate, sau din fericire, foarte clar, că nici Statele Unite și nici NATO sunt gata să, cum se spunea mai înainte, să moară pentru Tbilisi. Adică nu au demonstrat și acțiunile următoare ale Rusiei în regiune. Și chiar și acțiunile foarte recent, atitudinea față de Abhazia, că Rusia a reușit să-și realizeze scopurile în Georgia…”
Vlad Lupan: „Aveți dreptate, când vorbiți despre vecinul Federației Ruse, Georgia, care se află la frontieră și unde Federația Rusă își poate amplasa armamentele în mod direct. În al doilea rând, eu am subliniat, interes. Interes nu înseamnă o susținere SUA din punct de vedere militar și Republica Moldova nu are de gând să-și restabilească controlul asupra regiunii transnistrene prin forță. Vorbim despre interesul politic față de Republica Moldova și de insecuritatea din această zonă. Implicarea pe subiectele de securitate europeană pe același subiect al noii arhitecturi europene de securitate. Deci e vorba despre un interes politic.”
Europa Liberă: Mie mi se pare că aici ați căzut de acord ambii, că acest interes sporit pentru această zonă, inclusiv din cauza schimbărilor de la Kiev, inclusiv din cauza elementelor de scut antirachetă, trebuie să fie convertit. Nu? Doamna Gabanyi?
Anneli Ute Gabanyi: „Sunt absolut de acord. Noi am ajuns pe drumuri diferite la aceeași concluzie. Și poate să mai adăugăm și faptul că nu prea mai există alte foruri, în care pot discuta eventuale dislocări, sau chiar, după cum a spus domnul Lupan, chiar amenințări cu dislocare, absurde în sine. Dar gândiți-vă că Tratatul FACE nu mai există, adică a fost abandonat unilateral de către Rusia. Respectiv, nu se mai ține cont de el, iar OSCE-ul și-a dovedit din plin lipsa de eficiență.
Acum Rusia speră că prin această lipsă de foruri și de acorduri să poată să-și impună noul proiect de arhitectură de securitate. Care are valențe foarte interesante, analizate și în presa occidentală, drept că ar exista, și aici cred suntem de acord, în această situație specială noi posibilități pentru Republica Moldova, să-și dovedească, în primul rând, utilitatea și importanța geostrategică pentru Statele Unite, pentru alianțele euro atlantice, iar, pe de altă parte, și în Republica Moldova să se clarifice opțiunile pentru viitoare politică de securitate.”
Europa Liberă: Adică în final, importanța și pentru cetățenii acestei țări.
Doamnelor și domnilor, am ajuns la punctul final al emisiunii de astăzi, la care au participat analista de la Berlin Anneli Ute Gabanyi și expertul de la Chișinău, Vlad Lupan. Ne auzim duminica viitoare.
