Astăzi vom vorbi despre rezultatele recentului summit RusiașiUniunea Europeană, care s-a convocat la Rostov-pe-Don. Rezultatele acestuia, asemeni cercurilor pe apă, s-ar putea să ajungă, sau nu, până în periferia europeană, unde își are locul geopolitic Republica Moldova. În studioul de la Chișinău al Europei Libere se află Igor Munteanu, directorul Institutului pentru inițiative sociale „Viitorul” și politologul Iulian Fruntașu, consilier al premierului Vlad Filat.
Europa Liberă: Domnule Fruntașu, ce concluzii se văd de aici, de la Chișinău, din biroul Dumneavoastră de consilier?
Iulian Fruntașu: „După mine, summitul, practic, nu s-a încununat cu succes. Dar e o practică obișnuită a Uniunii Europene și a Federației Ruse să ajungă așa, la niște concluzii, după mine, puțin cam spălăcite. Pentru că, într-adevăr, sunt foarte multe probleme, din păcate, mai importante, decât Republica Moldova și trebuie să recunoaștem acest lucru. Și chiar în contextul acestor probleme, și unii și alții au încercat așa, să iasă din încurcătura asta cu o față mai umană, ca să zic așa. Era foarte dificil și pentru Uniunea Europeană să critice prea mult Federația Rusă, pentru violarea drepturolor omului, de exemplu, și atitudinea față de ziariști, situația în Caucazul de Nord, etc., iar pe de altă parte, nici Moscovei nu-i convine să trântească ușile și să iasă din sala de ședințe. Deci, lucrurile se întâmplă în felul ăsta atunci, când nu există nici o șansă de a progresa. Și șansa asta de a progresa nu a fost înaintea summitului. Asta s-a și întâmplat.”
Europa Liberă: Domnul Munteanu?
Igor Munteanu: „Eu cred că trebuie să facem lista așteptărilor ambelor părți și această listă este destul de contradictorie și oarecum ambiguă. Pe de o parte Uniunea Europeană consideră că ar putea să aplice instrumentele prin care a schimbat geografia și politica în regiunea Europei Centrale și de Est prin integrare, iar atunci când a impus proiectul de integrare a impus și anumite condiționalități pe fiecare din aceste domenii. În mai 2005, Federația Rusă și Uniunea Europeană au convenit asupra unui proiect de avansare a celor patru spații. Un singur spațiu a înregistrat anumite schimbări pozitive și pe care nimeni nu le poate nega. Asta este legat doar de spațiul economic. Pentru că Federația Rusă reprezintă al treilea partener comercial în balanța de exporturi de hidrocarburi, Uniunea Europeană nu este foarte mulțumită de felul în care vizualizează această politică a Federației Ruse, dar totuși apreciază calitatea, importanța și talia acestui partener. Federația Rusă dorește un statut de exclusivitate în relația cu Uniunea Europeană. Nu-și dorește să fie doar un vecin, dorește să fie un partener strategic, dar în termenii pe care-i dictează ea.
La acest summit, Uniunea Europeană notează că pe majoritatea spațiilor nu s-au înregistrat nici un fel de progrese. Constată iminența unor grave dificultăți și probleme, pe care trebuie să le discute în continuare cu Federația Rusă. Pe de altă parte, obține câteva lucruri importante. Printre aceste lucruri aș menționa acordul de readmisie. Acest acord impune niște obligații financiare destul de importante pentru Federația Rusă, pentru că tot fluxul de persoane, care în mod ilegal penetrează spațiul european e, în general, prin Federația Rusă. Al doilea lucru: Federația Rusă primește această constatare de progres prin faptul, că acordul pe care-l semnează se numește acord de modernizare. Or, exact terminologia de modernizare este compatibilă cu frazeologia utilizată de președintele Medvedev.
Președintele Medvedev își dorește să vadă Federația Rusă în calitate de receptor de tehnologii din partea Uniunii Europene. În același timp, deschizând societatea Federației Ruse doar atât, cât să asigure legitimitatea acestui proces. El nu este deschis pentru intrarea unor instrumente de protejare și garantare a libertăților civile, după cum arată situația și momentul din Federația Rusă. În același timp, Federația Rusă nu dorește să discute situația drepturilor omului din Caucazul de Nord, sau din megapolisurile rusești, în care societatea civilă fierbe în acest moment de proteste în adresa autorităților.”
Europa Liberă: Adică, exact așa, cum vorbea Vladimir Vladimirovici Putin și Kremlinul cere acum modernizare, fără nici un fel de condiții impuse de Occident.
Igor Munteanu: „De fapt, Vladimir Putin a fost primul, care și-a dorit un acord de parteneriat strategic cu Uniunea Europeană. Chiar din anul 2000, atunci când era prim-ministru. În acea perioadă, Federația Rusă avea nevoie ca de aer de un sprijin al unui actor extern, care să ia în considerație exclusivismul Federației Ruse. Și al doilea actor, după Statele Unite, care, mă rog, întotdeauna au fost importanți pe dimensiunea de securitate, Uniunea Europeană venea ca al doilea, care compensa acest vid de izolare în jurul Federației Ruse. După atâția ani de zile, din 2000 până în acest moment, observăm, însă, că foarte multe lucruri nu s-au întâmplat, în afară de spațiul comerțului. Federația Rusă în continuare este privită ca un partener comercial extrem de important, dar nu a reușit nici unul dintre obiectivele, sau megaobiectivele pe care și le-a propus.
Federația Rusă a dorit să devină unicul și cel mai important furnizor de gaze, care unifică și legislația și oferă coerență spațiului de reglementare și nu a reușit. Federația Rusă nu și-a putut impune, pe dimensiunea de securitate, calitatea de unic organizator al spațiului geopolitic din fosta URSS, pentru că nimeni nu l-a acceptat și Federația Rusă nu a reușit să promoveze ideea unei alianțe politico-militare cu Uniunea Europeană, care să excludă Statele Unite. Or, aceste lucruri definesc foarte exact locul, în care se află Federația Rusă. Foarte multă lume spune că Federația Rusă, de fapt, a reușit doar să-și reconfirme statutul de exportator de resurse naturale, dar nu a reușit să ajungă la situația în care calitatea sa de actor geopolitic este tratată în aceiași termeni și la același nivel cu statutul de actor geopolitic al Uniunii Europene.”
Europa Liberă: Prin urmare, putem spune că Uniunea Europeană, inclusiv prin neacceptarea viziunii rusești asupra securității europene, îi arată locul, care i se cuvine astăzi, din cauza problemelor nerezolvate.
Iulian Fruntașu: „Uniunea Europeană încearcă să-și promoveze politicile prin intermediul instrumentelor pe care le are la dispoziție. Din păcate, ele nu sunt suficiente pentru a exercita careva presiuni sau pentru a stimula suficient de bine Federația Rusă, astfel încât Federația Rusă să reformeze statul și societatea nu doar din punct de vedere modernizator așa, în sensul lui Medvedev, ci chiar să respecte și drepturile omului, să democratizeze societatea, etc. Deci, odată ce Uniunea Europeană nu are aceste instrumente, pe de o parte, pe de altă parte nici Moscova nu vrea să accepte această direcție de dezvoltare, suntem într-o situație așa, de șah-mat-pat, nu știu cum acolo, care va continua în permanență.
E un joc subtil, un dans a doi parteneri, care nu prea se iubesc, care nu prea se respectă, dar care sunt prinși în aceste mișcări și care vor continua și mai departe, prin alte runde. Interesant e, de exemplu, să vorbim despre faptul că Moscova nu a primit mult râvnitul regim de liberalizare a vizelor. Pentru că, dincolo de toată frazeologia și discuțiile care au fost, probabil, unii sperau, totuși, că se vor înregistra anumite progrese în acest domeniu. Uniunea Europeană sau unele state membre, cel puțin, sunt destul de reticente vis-a-vis de deschiderea hotarelor în fața cetățenilor Federației Ruse. Cum să vă spun, acest echilibru între stimulente și încurajări și anumite presiuni, deocamdată, nu oferă suficientă masă critică, pentru a face Federația Rusă să se schimbe în mod calitativ, nu doar așa, formal.”
Europa Liberă: În folclorul moldovenesc există o alegorie, după mine, genială: Nu colacul e mare, ușa bisericii e mică. Nu? Cam asta e relația între Rusia și Uniunea Europeană. Sau nu?
Igor Munteanu: „Poziția Federației Ruse este destul de ambiguă și contradictorie. Pe de o parte, întotdeauna a respins abordarea bloc, sau abordarea în bloc a unor țări, considerând că nu face parte din politica de vecinătate, este prea mare pentru această politică de vecinătate și nu poate să accepte toate comandamentele, sau termenul de ajustare a legislației și a normelor interne, pentru că asta ar însemna să accepte exercitarea unei guvernări externe. Or, acest lucru este imposibil pentru Federația Rusă. Pe de altă parte, a încercat să determine în permanență Uniunea Europeană să renunțe la alianțele tradiționale cu NATO, de exemplu, cu umbrela de securitate, organizată și furnizată de Organizația Nord Atlantică. Pe de altă parte, spunând că noi am depășit ordinea de după războiul rece, în același timp a încercat să reconstituie alte alianțe, care exact sunt clădite pe această formulă, sau acordul de la Shanghai de apărare a statelor membre, reprezintă o replică în adresa Alianței Nord Atlantice. După asta, a încercat să negocieze condițiile de aderare la Organizația Mondială a Comerțului de pe statutul unei alianțe de state și nu în calitate bilaterală.
Toate aceste chestiuni nu au reușit decât să provoace reacția Occidentului și să arate, de fapt, slăbiciunea Federației Ruse. Pentru că, dacă ar fi dorit să meargă spre o formulă de integrare și de conciliere a diferențelor, ar fi acceptat una dintre pârtiile de integrare sectorială. Federația Rusă nu a dorit să fie unul dintre, a dorit să fie exclusivă partener al Uniunii Europene, dar determinând, în acest fel, detașarea Uniunii Europene de aliații tradiționali, în primul rând Statele Unite ale Americii, pe care diplomații ruși îi consideră non-europeni, care nu au nici o treabă să se amestece în treburile interne ale bătrânei Europe.
Din acest punct de vedere, eu nu cred că în acest moment ideea pe care o promovează diplomația rusă, inclusiv cea legată de concepția de securitate gen Medvedev, are vreo șansă să fie acceptată. Pentru că această concepție de securitate reafirmă o parte din elementele acordului Helsinki, dar într-o altă manieră. În maniera în care exclude tot Occidentul, utilizează doar anumită terminologie, care pune fundamentul pentru „democrație suverană” și acest concept este, probabil, fundamental pentru ca să înțelegem care sunt fricile Federației Ruse. Federația Rusă se teme ca de moarte de influența nemijlocită a unor practici de reglementări, care provin inclusiv din Uniunea Europeană asupra spațiului intern al Federației Ruse. Pentru că, în momentul în care anumite reglementări și aquis communautaire ar putea să penetreze spațiul politico-juridic al Federației Ruse, administrația de la Kremlin se teme că ar pierde controlul asupra populației și statului.”
Iulian Fruntașu: „Atrași de civilizația europeană.”
Igor Munteanu: „De beneficiile civilizației europene.”
Iulian Fruntașu: „Da, și sunt sigur că Putin undeva, la un moment dat, s-a visat și el un Petru I, dar probabil că nu are viziunea asta și nu are tăria de caracter chiar să preia misiunea civilizatorie a Occidentului și să o transpună pe pământul rusesc.”
Igor Munteanu: „Cred că ei sunt foarte interesați de implanturi tehnologice.”
Iulian Fruntașu: „E o contradicție în mintea lor, la un moment dat.”
Europa Liberă: Păi, după ce Abramovici cumpără o echipă și Kursaveli e vizitat de cei mai bogați oameni…
Iulian Fruntașu: „Exact. Nu e vorba de la Shanghai, nu?”
Europa Liberă: Da. O paranteză vroiam să fac în legătură cu proiectul de securitate europeană. Dacă tot Europa nu l-a încuvințat și tacit l-a respins, de ce a trebuit România să-și facă o voce distinctă?
Igor Munteanu: „Probabil că fiecare din statele membre ale comunității europene, ale Uniunii Europene, a încercat să aibă propriile reacții la această incursiune a Federației Ruse, prin schimbarea Helsinki, nici măcar nu Helsinki plus, așa cum ar fi dorit europenii, ci mai degrabă Helsinki doi, care ar fi impus o altă ordine, după trecerea aproape a două decenii de la colapsul URSS-ului. România, probabil, că și-o fi expus anumite opinii, legate de imposibilitatea impunerii unei alte ordine, în condițiile în care spațiul european este protejat în termeni de acorduri de securitate destul de bine.
Problema litigiilor pe care Federația Rusă le constată în vecinătatea sa, sunt de ordinul incompatibilităților de proiecte politice. Și aici aș vrea să spun, că în acest moment, Federația Rusă nu are un proiect pozitiv față de vecinătatea sa imediată. Ea poate să sancționeze, să intervină, cum a intervenit în războiul georgian, poate să intervină cu mijloace economice foarte brutale, cum a fost cazul ucrainean, poate să mențină status quo în conflicte înghețate sau semidezghețate, dar nu poate, de exemplu, să aducă gradul de deschidere și de instituționalizare a schimbărilor și a reformelor structurale, așa cum o face Uniunea Europeană. Și această disperare a Federației Ruse se vede foarte clar din faptul că ea dorește să blocheze extinderea europeană, manifestată prin politica de vecinătate și nu să ofere ceva în schimb. Or, ceea ce există, instituțional vorbind, în spațiul CSI-ului nu merită nici măcar să fie comparat cu beneficiile, pe care toate aceste state de la periferia Uniunii Europene le pot regăsi în interiorul Uniunii Europene.”
Europa Liberă: Cto na cito ucilsea, așa se spune rusește. La asta se pricep.
Iulian Fruntașu: „Eu vreau să mai adaug ceva. Păcat că Federația Rusă nu are un proiect vis-a-vis de propria societate, societatea rusă. Pentru că să fim serioși, ce influență poate exercita benefică asupra spațiului post sovietic, dacă speranța de viață a bărbaților în Federația Rusă, în Siberia în particular, nu trece peste 50 de ani. Când, practic, drepturile omului sunt violate, când societatea rusă este atât de divizată și asta, de fapt, este exemplul cel mai prost pentru cei, care sunt în spațiul post sovietic.”
Europa Liberă: Pardon, Vladimir Putin, în celebra discuție cu Iurie Șevciuk, sau schimb de replici, ce a spus? Fără democrație Rusia nu are viitor. Asta e spus pentru camere de luat vederi?
Iulian Fruntașu: „Absolut.”
Igor Munteanu: „Da, dar probabil a meritat să spună și partea a doua a termenului – fără „democrație suverană”. Și vă spuneam de „democrație suverană” și Federația Rusă înțelege de fapt o democrație în care nici un factor exterior nu poate impune niște reglementări de conduită, sau reguli de conduită, sau norme morale. De exemplu, litigiul cel mai proaspăt este felul în care s-a împotrivit Federația Rusă modificării articolului 14 din paragraful adițional al Convenției europene pentru drepturile omului, care însemna reformarea Curții Europene pentru Drepturile Omului. Motivul. Ca deciziile impuse de CEDO să nu afecteze funcționarea instituțiilor de stat din Federația Rusă. Respectiv, mulți din politicienii acestei țări se consideră de pe Lună sau de pe Marte, dar nu se consideră parte din Europa, atunci când este vorba, nemijlocit, despre racordarea la reguli, reglementări și norme ale dreptului omului.”
Iulian Fruntașu: „Pe mine conceptul ăsta de „democrație suverană” mă amuză.”
Igor Munteanu: „Originea acestui termen vine de la fostul șef al administrației prezidențiale pe timpul lui Putin, de la domnul Surkov, care spunea că există în acest timp în lume doar șase democrații suverane. Doar șase. De ce? Pentru că ele se pot apăra cu arme nucleare.”
Europa Liberă: Exact asta. Cineva a comparat acest termen cu pistolul cu amortizor. Vreau să revin la oile noastre, la regiunea noastră. Este cumva o coincidență întâmplătoare între anunțul făcut în ajunul acestui summit de Lady Ashton despre proiectele ei de a suprima niște funcții de reprezentanți ai Uniunii Europene în zone, care pentru noi sunt relevante, pentru Moldova și Caucaz. Este o coincidență? Sau este, într-adevăr, un proiect de rutină, care acum inerțial a venit?
Iulian Fruntașu: „Mai degrabă e vorba de reforma propriu-zisă instituțională a Uniunii Europene, după toate schimbările, după Lisabona și tratatul respectiv, etc. Nu știu. Bineînțeles, unii ar putea specula, vedeți, Doamne, europenii încearcă cumva, eu știu, să ne lase rușilor și chestiuni de acest fel. Eu n-aș specula, n-aș face speculații de acest fel. Uniunea Europeană, într-adevăr, are nevoie de diplomați profesioniști. Pentru că nu a avut acest serviciu diplomatic, într-adevăr, a trebuit să fie profesionalizat. Altceva este faptul, că, personal, eu mi-aș dori să fie un reprezentant de talia, eu nu știu, de talia lui Tony Blair, care ar putea deschide ușile, dar asta, cum să vă spun, wishful thinking, în capacitatea mea personală pot visa orice. Din păcate, lucrul ăsta nu se va întâmpla. Mi-aș fi dorit-o. Iar eu cred că nu ar trebui să ghicim așa, în cafea.”
Europa Liberă: Bine, dar ceea ce Dumneavoastră spuneți, că este de rutină, inofensiv, o reformă birocratică, după Lisabona…, aceiași ruși ar putea interpreta ca o trimitere pe raft, la sertar a problemei Caucazului, a problemei Transnistriei.
Iulian Fruntașu: „A fost reprezentantul ăsta, când rușii au atacat Georgia și nu s-a întâmplat nimic, mare lucru. Adică, eu nu aș face legătura asta așa evidentă.”
Europa Liberă: Domnul Munteanu?
Igor Munteanu: „Eu cred că, într-adevăr, unii ar putea avea percepția falsă că Uniunea Europeană renunță la anumite spații, care s-au mobilizat în ultimii ani de zile. Dar cred, că este o percepție mai degrabă din afara Uniunii. Eu cred că Uniunea Europeană dansează, dansează elegant, dansează cu resursele proprii. În situația în care nu are foarte multe instrumente de presiune asupra Federației Ruse, politica de bază în raport cu Federația Rusă este s-o angajeze, în loc s-o izoleze, si s-o antagonizeze, s-o așeze în ungher. Și cred că pornind de la această premisă, Lady Ashton, sau oricare oficial important al Uniunii Europene, care va încerca să transmită niște semnale, să semneze niște acorduri, dar să aibă suficientă prudență asupra aplicabilității acestor acorduri. Trebuie să raționalizeze spațiul. Eu am impresia că chiar dacă am avut un reprezentant special și avem în continuare, utilitatea generală a acestui reprezentant special nu a fost la nivelul așteptărilor noastre. Acest lucru trebuie spus răspicat. Nu datorită personalităților, care s-au perindat în această funcție, ci mai degrabă limitării mandatului și impreciziei regulilor mandatului, atunci când el a fost determinat. Și cred că o consolidare a mandatului emisarului Uniunii Europene în acest răstimp, ar putea să dea mai multă tonalitate și mai multă coerență în relațiile dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova.”
Europa Liberă: De aici întrebarea practică, sau pronosticul, pe care vi-l cer. Misiunea EUBAM se va consolida? Sau ușor-ușor se va retrage, inclusiv din cauza situației din Ucraina?
Igor Munteanu: „Misiunea EUBAM este oarecum diferită de mandatul pe care-l are reprezentantul special, Kalman Miszei, și anterior domnul Jakobovits. Deci, EUBAM este o instituție extrem de necesară Republicii Moldova, Ucrainei și Uniunii Europene. Deci, nu este o inițiativă care avantajează una dintre părți. Pe de o parte, EUBAM-ul este necesar ca un prim instrument de intervenție în spațiul ex-sovietic al Uniunii Europene, pe teren, nu a existat așa ceva, sau de mărimea aceasta. Este un test pentru capacitatea autorităților naționale de a asimila practici pozitive pe domeniul reformării serviciului vamal și de frontieră. Și pe de altă parte, este necesar și țărilor respective, inclusiv și Ucrainei, pentru ca să se conformeze și să arate disponibilitate de cooperare. Pentru că dacă cooperezi, de exemplu, din perspectiva Kievului, doar pe dimensiunea care te interesează economic și exporturi, dar nu cooperezi pe dimensiunea politică, atunci arăți foarte clar că traseul tău este limitat și, de fapt, nu te orientezi spre spațiul de deschidere și de integrare efectivă în Uniunea Europeană.”
Europa Liberă: Valabil și pentru Ianukovici, domnul Fruntașu?
Iulian Fruntașu: „Da. Bine, cred eu că Ianukovici nu are de unde alege. Dar ce vreau să spun, ce se va întâmpla în perspectivă, este dacă propunerea doamnei Ashton va fi acceptată de statele membre, atunci funcțiile pe care le-a deținut înaltul reprezentant Kalman Miszei, vor fi preluate de către reprezentanții Comisiei Europene aici, la Chișinău. Din perspectivă europeană, eu dacă aș fi european, cu reședință, eu știu, la Burxelles, la Berlin, sau la Paris, pe mine m-ar bucura o asemenea evoluție. Pentru că, ziceam eu, Uniunea Europeană într-adevăr are nevoie de un serviciu diplomatic profesionist. Și pe mine m-ar bucura lucrul ăsta și din perspectiva federativă. Pentru că atunci Consiliul European ar avea prerogative mai puțin relevante, în comparație cu Comisia, ale cărei prerogative ar crește. Pentru că, după mine, chiar și pentru extindere, este mai bine să avem o comisie puternică și un Parlament puternic, decât un Consiliu European puternic, care mai degrabă trage spre un aranjament interguvernamental al Uniunii Europene. Deci, sunt anumite dezbateri la nivelul construcției europene.
Faptul că, eu știu, că Comisia își consolidează împuternicirile, după mine, e o evoluție, în perspectivă, e o evoluție pozitivă pentru Republica Moldova. De fapt, Comisia natural este înclinată spre extindere. Funcționarii Comisiei au lucrat, au muncit asupra valurilor succesive de extindere, au deja anumiți pași de gândire, care ne avantajează pe noi. Consiliul este format din reprezentanții statelor-membre. Într-adevăr, trebuie să muncim și în capitalele europene, nu zic ba. Diplomația noastră ar trebui să fie activă și la Berlin, și la Paris, și la Londra. Dar Comisia cumva este înclinată așa pozitiv, prin definiție.”
Europa Liberă: Înțeleg. Și chiar șeful Comisiei, care vine de la Kiev tot cred că ar fi mai cooperant, în sensul ăsta. Ultima întrebare ar fi: ce eveniment, ce indiciu ar fi să urmărim în timpul apropiat, care să arate că Moldova este tratată cel puțin la fel, dacă nu avantajată în relațiile cu Bruxelles-ul, cu Uniunea Europeană? Și nu s-a întors Uniunea Europeană cu spatele la Moldova. Unde ați căuta un semnal că Moldova a rămas în cărțile Uniunii Europene?
Iulian Fruntașu: „Păi, depinde de noi. Noi trebuie să ne facem temele. Există o deschidere fără precedent vis-a-vis de Republica Moldova. Se muncește mult. Toate instituțiile sunt implicate în ce privește regimul liberalizat de vize. Și aici, dacă vom înregistra succese, cred eu, că ne putem mișca mai repede, decât s-a mișcat Ucraina, de exemplu. Deci, trebuie să ne facem temele și suntem repetenți de foarte mulți ani, datorită regimului Voronin. Și atunci, cum să vă spun, noi trebuie să fim cei care înregistrează succese.”
Europa Liberă: Deci, nu-i corect ca noi să căutăm semne la Bruxelles. Aici, acasă trebuie să căutăm.
Iulian Fruntașu: „Exact.”
Europa Liberă: Domnul Munteanu?
Igor Munteanu: „Eu cred că o să ploaie cu semne în lunile următoare. Pentru că toată lumea are interesul să scoată din Republica Moldova un caz de succes. Și actorii naționali și actorii internaționali. Uniunea Europeană are nevoie de un caz, care să demonstreze, că buna voință și nu reaua voință aduce răsplate. Aceste semnale vor veni sub forma succesului, pe care Republica Moldova trebuie să-l repurteze într-un an, un an și jumătate maximum, pe tematica liberalizării regimului de vize. Pe de altă parte, noi trebuie să avem o deschidere mai clară față de Uniunea Europeană pe anumite subiecte sectoriale. Cum ar fi ralierea noastră la anumite decizii de politică extrenă. Cred că la dimensiunea asta Ministerul Afacerilor Externe încă nu a început să gândească serios și nu a găsit nișa, în care deciziile locale să coincidă cu deciziile de politică externă a Uniunii Europene.”
Europa Liberă: Poate urmează să-l facă prin detașamentul de ambasadori, care, în sfârșit, o să-l trimită.”
Iulian Fruntașu: „Da, probabil. Observația asta e pertinentă. Deschiderea despre care vorbeam anterior vis-a-vis de Ucraina, de exemplu, câțiva ani în urmă, după revoluția oranj, cred că a ratat ceva. A ratat, în primul rând, faptul că, indiferent de susținerea pe care o are un stat sau altul, sunt factori interni, care determină evoluția unui stat. Și eu îmi exprim speranța că Moldova nu va irosi acest credit de încredere, pe care l-a avut și Ucraina, de altfel. Depinde de elitele noastre politice, depinde de societatea moldovenească, cum se va reforma. Și dacă vom ajunge în aceeași situație, cum a ajuns Ucraina, nu dă Doamne. Dar cred eu că și europenii sunt acum mai conștienți, vor fi și ei mai atenți și ne vor monitoriza. Și trebuie să ne monitorizeze mai atenți, iar noi să ne facem temele.”
Europa Liberă: Adică să nu fim un copil răsfățat.
Iulian Fruntașu: „Exact.”
*
Am ajuns la punctul final al emisiunii de astăzi, la care au participat Igor Munteanu, directorul Institutului pentru inițiative sociale „Viitorul” și politologul Iulian Fruntașu, consilier al premierului Vlad Filat.
