Oazu Nantoi: „Eu cred că trebuie să separăm categoric aceste două noțiuni și soluționarea conflictului din raioanele de Est ale Republicii Moldova și existența sau funcționarea, sau funcționalitatea OSCE-ului. Dat fiind faptul că atunci când a apărut Misiunea Uniunii Europene de asistență la frontieră, acest lucru nu s-a decis în cadrul formatului de negocieri sub egida OSCE. Și atunci, când Statele Unite, împreună cu Uniunea Europeană au introdus interdicții de circulație pentru un grup de persoane de la Tiraspol, acest lucru iarăși nu a fost consultat cu nimeni în formatul de negocieri, cu participarea OSCE-ului în calitate de mediator. Trebuie să fim realiști. Diplomații spun lucruri diplomatice, iar dacă noi suntem cetățeni ai Republicii Moldova și dorim să avem o țară, atunci trebuie să fim realiști, inclusiv în ceea ce privește soluțiile viabile ale conflictului din raioanele de Est ale Republicii Moldova. Aceste soluții nu presupun implicarea OSCE, deoarece, repet, OSCE-ul a apărut aproape cu 40 de ani în urmă cu totul în alte scopuri și nu este capabilă să ofere nimic pentru soluționarea conflictelor de tipul celui din raioanele de Est ale Republicii Moldova. Cu excepția sticlelor cu apă, pe care le duceau la copiii din școlile hărțuite de cazacii și structurile de forță din stânga Nistrului, atunci când regimul de la Tiraspol a încercat să le închidă.”
Europa Liberă: Care credeți că ar putea să fie aceste soluții? Pentru că până acum ele rămân destul de divergente, să zic așa, dacă ținem cont de punctele de vedere ale actorilor implicați în reglementarea transnistreană?
Oazu Nantoi: „Cel mai grav este că dacă această întrebare ar fi fost formulată la adresa tuturor guvernărilor, care s-au perindat la Chișinău, nici una din ele nu a fost în stare să dea un răspuns explicit. Asta este una la mînă. Al doilea moment: situația în jurul conflictului din raioanele de Est ale Republicii Moldova este dictată, este determinată de interese. Interesele Federației Ruse. Au fost respectate în documentul cunoscut sub denumirea de așa-numitul „memorandum Kozak”. Acest „memorandum Kozak” prevedea lichidarea statului Republica Moldova și transformarea ei într-un pseudostat, cu două entități clare și Transnistria și Găgăuzia, cu restul teritoriului lipsit măcar de administrație proprie, cu prezență militară garantată a trupelor Federației Ruse. Și, deci, manipulată din exterior prin intermediul Transnistriei și a Găgăuziei. Interesele Ucrainei, în mare parte, au fost definite prin „planul Iușcenko”, cine-l mai ține minte, prezentat la 16 mai 2005, la Vinița. Ulterior, la 22 iulie, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la principiile de bază ale statutului juridic special al localităților din stânga Nistrului. Dar nu trebuie să uităm că acea lege a fost votată ca un element al „planului Iușcenko”, dar nu ca un element al unei strategii naționale de reîntregire a țării. „Planul Iușcenko” a decedat, respectiv această lege a rămas în suspans, nemaivorbind de principiile nocive, care sunt puse la bazele ei. Cine vrea, n-are decât s-o consulte. Aceasta presupune, în opinia mea, realizarea unei variante Kosovo în cazul Transnistriei. Deci, eu consider că trebuie să terminăm cu căutarea soluțiilor magice în urma intervenției unor actori străini și să ne concentrăm asupra consolidării democrației moldovenești și a statului de drept moldovenesc. Poate atunci va apărea și capacitatea de a formula acele criterii de bază ale unei soluții viabile, care vor fi cunoscute de toată lumea, inclusiv de acei care vor să ne ajute din exterior. Și atunci se va merge pas cu pas în direcția implementării acestor criterii și edificării unui stat viabil, unui stat real, în locul situației care există timp de aproape 20 de ani.”
Europa Liberă: Domnule Nantoi, după alegerile din 28 noiembrie, credeți că politica Chișinăului din ultimul an, perspectiva care i s-a dat reglementării transnistrene, ar putea să sufere schimbări? Sau va rămâne în vigoare și pentru următorii ani?
Oazu Nantoi: „Schimbările pot fi atât pozitive, precum și negative. Suntem obișnuiți mai mult cu ultimele. Deci, dacă va fi creată o alianță pro europeană și va fi depășită criza cu alegerea șefului statului, atunci putem fi puțin mai optimiști. În special, ținând cont de faptul că situația în stânga Nistrului deloc nu arată optimist. Dar, repet, eu sunt acela care consider că cheia soluției, pentru soluționarea conflictului se află la Chișinău. Și conflictul va fi soluționat atunci când vom avea o guvernare adecvată ca voință politică și competență, formată prin voința liber exprimată a cetățenilor Republicii Moldova. Să vedem ce va fi mai spre Anul Nou.”
