IPN: Care a fost, în opinia D-voastră, semnificația anului 2010 pentru procesul de reglementare a conflictului transnistrean? Cum ați aprecia activitatea Alianței pentru Integrare Europeană în calitate de partener în cadrul procesului de reglementare, dacă ar fi s-o comparați cu puterea precedentă, comunistă?
Valeri Kuzmin: Mulți participanți direcți la procesul de reglementare a conflictului transnistrean pe parcursul anului 2010 s-au pronunțat deja asupra principalelor sale bilanțuri și ar fi destul de complicat să mai vin cu unele suplimentări în acest sens, dat fiind faptul că eu nu sunt reprezentantul politic al Rusiei în tema respectivă. Un lucru este însă indiscutabil: cu toate că a existat un șir de factori nefavorabili și, în primul rând, instabilitatea politică ce s-a mai păstrat în Republica Moldova, procesului în cauză i s-a imprimat un anumit dinamism. Este vorba, în primul rând, despre activitățile desfășurate pe linia OSCE și despre ședințele grupurilor de lucru în vederea elaborării măsurilor de încredere în diverse domenii. Totodată, în virtutea cauzelor menționate deja, un progres substanțial în ceea ce privește esența conflictului nu a fost realizat. Luând în considerare cele expuse, consider că nu ar fi rezonabilă o analiză comparativă detaliată a activității Alianței pentru Integrarea Europeană și a Guvernului precedent al Moldovei, dat fiind faptul că ele și-au desfășurat activitatea în condiții obiective diverse, au dispus de o motivație, de asemenea, diversă, dar în ambele cazuri rezultatul final s-a dovedit a fi unul destul de modest.
IPN: Ce rol a jucat în procesul de reglementare dialogul direct dintre Igor Smirnov și Vladimir Filat?
Valeri Kuzmin: Primii pași de stabilire a dialogului direct dintre Primul-Ministru al RM, Vladimir Filat, și conducătorul Transnistriei, Igor Smirnov, în cadrul procesului de restabilire a spiritului de încredere dintre părțile implicate în conflictul transnistrean, indiscutabil, pot fi înscriși la activele acestui proces. Contactele personale, abilitatea de a se înțelege unul cu altul constituie o premisă obligatorie în realizarea unui anumit succes al oricăror negocieri. Cu toate acestea, ceea ce s-a întâmplat în anul 2010, putem numi cu foarte mari rezerve un proces de reglementare. Mai curând, am putea afirma că a fost reluată înaintarea spre acest scop.
IPN: Ar putea contribui la reglementarea conflictului transnistrean Memorandumul Merkel-Medvedev?
Valeri Kuzmin: Așa-numitul Memorandum Merkel-Medvedev s-a bucurat de o mare rezonanță atât la Chișinău, cât și la Tiraspol. Apariția unui astfel de document atestă o sporire a atenției față de reglementarea transnistreană, pe care o manifestă principalii actori internaționali. Totodată, nu putem să nu menționăm faptul că majoritatea politicienilor și comentatorilor de la Chișinău au înclinat să izoleze tema respectivă de contextul general al întrevederii la nivel înalt de la Mezelberg, în cadrul căreia au fost examinate multe probleme destul de actuale, în opinia mea, pentru continentul european. Anume acolo a fost formulată inițiativa cu privire la crearea unui format mai eficient de interacțiune a Rusiei și Uniunii Europene în domeniul politicii externe și securității (așa-numitul comitet Ashton – Lavrov), a cărei examinare în cadrul Uniunii Europene încă nu a fost încheiată. Alte înțelegeri reciproce, realizate în cadrul negocierilor ruso-germane, încep să exercite treptat o influență pozitivă asupra soluționării problemelor de pe agenda general europeană, cum ar fi, de exemplu, în cadrul contactelor care continuă în vederea reluării negocierilor în chestiunea renovării mecanismului de control asupra armamentului obișnuit de pe continent.
IPN: Cum considerați D-voastră, de ce în cadrul ultimului summit al OSCE de la Astana nu s-a reușit să se adopte documente mai explicite în ceea ce privește reglementarea conflictului transnistrean?
Valeri Kuzmin: În cadrul ultimului summit al OSCE de la Astana nu s-a reușit adoptarea unui document politic în vederea reglementării conflictelor regionale îndelungate (care mai sunt numite și „înghețate”) dat fiind faptul că unele state au întreprins tentativa de a obține într-o formă ultimativă aprobarea unui astfel de text, care nu corespunde realităților situației actuale din zonele respective. Delegația rusă a depus toate eforturile pentru realizarea unui compromis rezonabil, dar acestea, din păcate, nu au asigurat succesul.
IPN: Putem vorbi oare despre progresul în reglementarea conflictului transnistrean în cazul interacțiunii grupurilor de lucru în vederea consolidării spiritului de încredere?
Valeri Kuzmin: Activitatea grupurilor de lucru în vederea consolidării spiritului de încredere între ambele maluri ale Nistrului constituie în mod organic, prin esența sa, un tot întreg, de aceea progresul realizat pe o anumită direcție încă nu înseamnă că poate conduce spre un succes general.
IPN: Cum a fost, în opinia D-voastră, activitatea mediatorilor și a observatorilor în cadrul procesului de reglementare a conflictului transnistrean pe parcursul anului 2010?
Valeri Kuzmin: Mediatorii (Rusia și Ucraina în calitate de state-garante, precum și OSCE) și observatorii (Uniunea Europeană și SUA), de asemenea, președintele în exercițiu al OSCE (Kazahstanul) au făcut tot posibilul în cadrul procesului de reglementare a conflictului transnistrean pentru a păstra și a dezvolta caracterul dinamic al procesului în anul 2010. Totodată, în opinia mea și și în aceasta constă unul dintre aspectele principiale ale poziției Rusiei și rolul determinant în asigurarea unei străpungeri, în elaborarea deciziilor asupra celor mai importante măsuri de încredere, iar ulterior și asupra chestiunilor statutare trebuie să-l joace înseși părțile participante la conflict. Fără inițierea între ele a unui dialog serios și reciproc respectuos ar fi imposibil să-ți imaginezi, cum ar putea fi soluționată această criză îndelungată prin mijloace politice pașnice care, potrivit unei convingeri generale, sunt unicele acceptabile în cadrul reglementării transnistrene.
IPN: Ex-viceprim-ministrul pe probleme de reintegrare, Victor Osipov, a menționat că, posibil, peste câteva săptămâni, va avea loc o întrevedere oficială în formatul 5+2”. Este oare posibilă reluarea negocierilor în acest format în timpul apropiat ?
Valeri Kuzmin: Perspectiva desfășurării unei întrevederi oficiale în formatul 5+2” a depins întotdeauna și continuă să depindă și acum, în principal, de felul în care și când va fi stabilită ordinea de zi, când va fi realizată o înaintare substanțială în direcția coordonării parametrilor de bază și a conținutului reglementării celor mai importante chestiuni ale conflictului. Chestiunea nu constă în conferirea unei sau altei ședințe sau sesiuni de negocieri a unui statut oficial. Chestiunea ține de capacitatea părților de a-și apropia pozițiile într-o astfel de măsură, încât mediatorii și observatorii internaționali să fie capabili de a-i ajuta să accepte consensul definitiv, de a pregăti măsuri întru susținerea deciziilor adoptate și de a prezenta garanțiile necesare procesului de reglementare. Cu alte cuvinte, toate trebuie făcute la vremea lor.
IPN: Care este poziția Federației Ruse privind cazul Ilie Cazac și Ernest Vardanyan și ce pași este necesar să se întreprindă în vederea asigurării respectării drepturilor cetățenilor în regiunea transnistreană?
Valeri Kuzmin: Poziția Rusiei în chestiunea arestării și condamnării lui E. Vardanyan constă în faptul că decizia respectivă a fost adoptată de către instanța supremă de justiție a Transnistriei, care a acționat în calitate de organ independent al puterii judiciare fie și al unui stat nerecunoscut. Nu ține de competența Ambasadei să comentăm ceva în acest caz, dar luînd în considerare vârsta destul de tânără a celui condamnat, precum și faptul că la libertate i-au rămas soția cu doi copii mici, îmi voi permite să-mi exprim speranța că autoritățile transnistrene vor căuta o posibilitate de a găsi o ieșire umană din această situație. În ceea ce privește cazul lui I. Cazac, dezbaterile judiciare, deocamdată, nu s-au încheiat și comentariile, cu atât mai mult, sunt de prisos.
În legătură cu aceasta, consider nu tocmai potrivit să se beneficieze de aceste două cazuri și de alte episoade similare în calitate de pretext pentru a învinui una dintre părțile implicate în conflict de nerespectarea drepturilor omului. Spre profundul meu regret, nu numai eu, dar și opinia publică cunoaște foarte bine cazuri de încălcare a drepturilor omului și de imperfecțiune a activității sistemului judiciar, practic, pe întregul teritoriu al Republicii Moldova, inclusiv Transnistria. Cât privește diversele campanii informaționale și propagandistice ostile, practica internațională demonstrează în mod univoc că acestea pot doar să prejudicieze oricare proces de reglementare.
IPN: Sondajele opiniei publice, precum și observările efectuate demonstrează că o parte considerabilă a locuitorilor regiunii transnistrene se pronunță pentru reintegrarea țării. Cum ați comenta D-voastră această situație?
Valeri Kuzmin: Observările mele personale confirmă rezultatele sondajelor opiniei publice, care ne demonstrează că o parte considerabilă a populației atât din dreapta, cât și din stânga Nistrului se pronunță pentru reintegrarea Republicii Moldova. Totodată, aceasta nu înseamnă că cetățenii sunt gata pentru o astfel de unificare în orice condiții. Cauzele și rădăcinile conflictului sunt foarte bine cunoscute și ele țin de manifestarea la timpul respectiv a nerespectării principiilor democratice (care, actualmente, la Chișinău sunt numite europene) și a drepturilor omului (la autoidentificare culturală și etnică, folosirea limbii materne, inclusiv pentru instruirea copiilor ș. a. m. d.), precum și de tentativele de a-i impune populației din Transnistria unele noțiuni străine acesteia, memoria istorică etc. prin metode violente. Aceasta a condus în anii 1990-92 la mari vărsări de sânge și acest lucru nu poate fi șters atât de ușor din conștiința oamenilor. Este nevoie tocmai de respect reciproc și de restabilire a spiritului de încredere, pentru ca rănile să se cicatrizeze definitiv.
IPN: Cum Vă imaginați D-voastră varianta definitivă a reglementării conflictului transnistrean, cum și când va putea fi ea realizată?
Valeri Kuzmin: După cum am încercat să demonstrez, varianta definitivă a reglementării poate fi doar un bilanț al înaintării părților implicate în conflict una în întâmpinarea celeilalte. Rusia este gata nu numai să susțină procesul de negocieri, dar și să garanteze rezultatele lor coordonate. În opinia noastră, aspecte-cheie, pe lângă cele menționate deja, trebuie să devină, de asemenea, statutul special și garantat al Transnistriei în cadrul Republicii Moldova integre din punct de vedere teritorial. Totodată, integritatea teritorială, după cum demonstrează experiența internațională, nu înseamnă deloc caracterul unitar al orânduirii de stat. Nimeni doar nu pune la îndoială integritatea teritorială a unor astfel de federații și chiar confederații, cum ar fi Brazilia, Germania, India, Rusia, SUA, Elveția ș.a. Este important să se înțeleagă, că anume pe parcursul procesului de reglementare se va modifica și formatul prezenței internaționale: actuala misiune militară pacificatoare mixtă va ceda locul unei misiuni civile, de garantare a păcii. Totodată, aceasta nu constituie o premisă prealabilă a reglementării, ci va fi doar o componentă a soluționării definitive. Cât privește „sperietorile” de tipul, precum că „prezența militară rusă” ar amenința pe cineva, în principiu, ele nici nu merită a fi comentate. Vom menționa doar că pacificatorii din Rusia sunt percepuți în Transnistria în mod univoc în calitate de garanție nu numai a neadmiterii declanșării unei noi vărsări de sânge, dar și a unei reglementări echitabile în general. În orice caz, bazele militare ale SUA amplasate în România, Bulgaria, Kosovo exercită o influență mult mai mare asupra situației în domeniul securității în zona Balcanilor de Sud-Est, căci beneficiază de proporții incomparabil mai mari. Eu nu doresc să mai amintesc despre planurile de amplasare pe teritoriul Bulgariei și al României a elementelor de defensivă antirachetă americană globală.
Lumea contemporană, inclusiv din punctul de vedere al asigurării securității naționale a statelor, devine tot mai integrată și mai globalizată, ceea ce se manifestă în mod deosebit de convingător pe continentul european. În acest sens, și aspectele respective ale reglementării transnistrene nu pot fi examinate într-o izolare totală de problematica securității din Europa.
