Europa Liberă: Dragi ascultători, așa cum anunțam, oaspetele ediției de astăzi este directorul de programe la Asociația pentru politică externă din Chișinău, Radu Vrabie. Aș începe discuția, dle Vrabie, cu unul din subiectele centrale ale săptămânii trecute și eliberarea din detenție la Tiraspol a tânărului Ilie Cazac. Fostul inspector fiscal din Bender s-a aflat în detenție timp de 20 de luni, sub acuzația de înaltă trădare și spionaj în favoarea Republicii Moldova. Condamnat la 14 ani de închisoare, a pledat nevinovat, deși a depus la sugestia apărării, în câteva rânduri, cereri de grațiere. Apare în acest caz întrebarea firească, de ce eliberarea lui Ilie Cazac s-a produs tocmai acum?
Radu Vrabie: „Eu cred că sunt mai multe explicații de ce anume acum s-a produs această eliberare. În primul rând, ca și în cazul lui Ernest Vardanean, Igor Smirnov a dispus eliberarea lui Cazac într-un moment în care presa a cam uitat de acest caz, astfel demonstrând că eliberarea lui a fost mai degrabă un get de bunăvoință din partea dânsului decât altceva. Totuși cred că la bază stau mai multe înțelegeri și presiuni din partea unor actori – guvernul Republicii Moldova, partenerii, Rusia, UE, SUA. Ceea ce este caracteristic la acest caz și mi se pare destul de interesant este că până la urmă ceea ce i s-a incriminat domnului Cazac nu a fost dovedit public. Deci, până la urmă, Ilie Cazac nu și-a recunoscut vina și a fost eliberat nedovedindu-se această vină, decât într-un proces la care nu a avut acces foarte multă lume și care există motive să credem că nu a fost unul transparent. Dl Ilie Cazac a ieșit, deși după o perioadă destul de lungă, a ieșit demn din această situație și omenește, creștinește este bine și ne bucurăm pentru eliberarea dânsului.”
Europa Liberă: și totuși, de ce acum s-a produs această eliberare? Ar putea să aibă legătură cu campania electorală din regiunea transnistreană pentru așa-numita funcție de președinte? Ar putea acest gest, cum l-ați numit, să-i aducă mai multă imagine lui Igor Smirnov?
Radu Vrabie: „Cu siguranță că opinia publică din Transnistria, locuitorii din Transnistria își dădeau seama că acest caz este cel puțin netransparent ca să nu spunem că este incorect din punct de vedere al justiției. Acestui om nu i s-au acordat chestiuni de bază, cum este apărarea, avocat și alte chestiuni imperative pentru un proces, dacă-l putem numi proces deschis, el nu a beneficiat de toate acestea. Și cu siguranță că în acest caz neelucidarea până la capăt atrăgea un anumit număr de oameni care erau nemulțumiți de acest lucru pentru că vă dați seama că în asemenea cazuri sunt oameni care se gândesc că s-ar putea să fie și ei incriminați de o asemenea manieră. În opinia mea, din punct de vedere politic, cazul Cazac nu a avut un efect scontat pentru administrația de la Tiraspol. El nu a fost atât de mediatizat cum a fost cazul lui Ernest Vardanean, a fost mai puțin mediatizat, și nu știu dacă era să fie atât de mediatizat dacă nu era alături de cazul lui Ernest Vardanean. Însă din punct de vedere politic el nu și-a atins scopul și în campania electorală era și destul de periculos pentru administrația de la Tiraspol să-l țină așa suspendat.”
Europa Liberă: asemenea situații credeți că se mai pot repeta în relațiile Chișinău-Tiraspol? Am în vedere reținerea de persoane în Transnistria sub acuzația de spionaj în favoarea Republicii Moldova. Pentru că cele două cazuri și Ilie Cazac și Ernest Vardanean și au fost fără precedent.
Radu Vrabie: „Da, așa este și cred că aceste cazuri fac parte tot din campania electorală din regiunea transnistreană pentru că trebuie să existe acest mit de agresiune din partea Moldovei, că Moldova încearcă să distrugă regiunea transnistreană, etc., cazuri care până la urmă nu și-au atins scopul final. Eu cred că dacă era posibil de dezvoltat aceste cazuri, dacă era posibil de a câștiga imagine politică în urma acestor cazuri, cu acești oameni se proceda altfel. Eliberarea lor a însemnat și un gest de neputință, să-i spunem, de neîmplinire a scopurilor politice. Însă trebuie să recunosc că și într-un caz și în altul, – și în cazul lui Ernest Vardanean, și în cazul lui Ilie Cazac, – eliberarea lor a fost aleasă într-un moment în care, cum a menționat și la început, presa a cam uitat de aceste cazuri. Deci, și în cazul lui Vardanean, și în cazul lui Cazac deja presa nu mai vorbea de soarta celor doi și au fost eliberați ca și cum dintr-un gest de mărinimie al lui Igor Smirnov și nu în urma presiunilor societății civile și a presei din lume, în special din Republica Moldova. Și cred că organizațiile de apărare a drepturilor omului, de libertate a presei ar trebui să fie mai insistente și mai perseverente în apărarea unor asemenea cazuri oriunde ar fi ele.”
Europa Liberă: apropo de campania electorală, dle Vrabie. Săptămâna trecută la Tiraspol s-a înregistrat al treilea candidat pentru alegerile din 11 decembrie. Este vorba despre Oleg Horjan, deputat și lider al Partidului Comunist din Transnistria. Cel dintâi concurent înregistrat este fostul președinte al Sovietului suprem, Evgheni Șevciuk, actualmente deputat. Iar cu numărul doi în cursa prezidențială s-a înscris actualul șef al legislativului din Tiraspol, liderul partidului „Obnovlenie”, Anatoli Kaminski. A trecut însă mai mult de jumătate din perioada electorală și, cel puțin până la acel moment, nu s-a înregistrat actualul lider al administrației transnistrene Igor Smirnov, care se pare că a rămas fără sprijinul Kremlinului, Moscova pronunțându-se clar împotriva lui Igor Smirnov și în favoarea lui Anatoli Kaminski. Cum ați comenta această situație?
Radu Vrabie: „Eu aș porni de la susținerea Rusiei, menționată de dumneavoastră. Dacă ne uităm din punct de vedere istoric la candidații susținuți de Rusia în state recunoscute sau în regiuni separatiste, nu întotdeauna cei care au fost sprijiniți de Rusia au câștigat acele alegeri. Mă refer și la cazul Ucrainei în 2005; în Abhazia; dacă vreți la Chișinău, în Republica Moldova, Rusia a avut alte persoane sau alte partide care au fost sprijinite și nu întotdeauna ele au câștigat; în Belarus… Deci, nu cred că este absolut imperativ să credem că dacă Rusia nu susține, sau susține pe cineva, acesta neapărat va câștiga. Dacă e să ne amintim, în 2001, în Transnistria, la așa-numitele alegeri prezidențiale când au candidat Smirnov, Radcenko și Zenovici, Rusia i-a sprijinit de fapt pe Radcenko și Zenovici, nu atât de evident, dar a fost tot împotriva actualului lider și actualul lider a câștigat acele alegeri. Eu nu cred că este un imperativ. Desigur că joacă un rol important sprijinul unei țări în care în Transnistria crede lumea. Însă în același timp, trebuie să recunoaștem că pe parcursul a 20 de ani Igor Smirnov are destulă putere în regiunea transnistreană pentru a controla cum merg lucrurile și are destule resurse administrative pentru a merge la alegeri. Acum, sigur că există intriga dacă Igor Smirnov va merge mai departe sau dacă nu va merge mai departe. Eu risc să presupun acum că el va merge în alegeri, iar faptul că nu s-a înregistrat până acum este mai degrabă, în opinia mea, o dovadă a încrederii în forțele sale. Or, să ne amintim că, de regulă, politicienii care știu că vor câștiga nu prea fac campanie electorală. Ei încearcă să arate lumii că de fapt ei au alte griji pe cap decât să meargă în alegeri să discute. Uitați-vă chiar la cazul lui Dmitri Medvedev în 2008: de fapt alții erau care făceau campanie electorală, el între timp lucra la guvern spunând că are alte chestiuni zilnice pe care trebuie să le rezolve în favoarea Rusiei. Deci este mai degrabă o dovadă că el nu se grăbește pentru că știe care va fi rezultatul și este încrezut în forțele și rezultatul alegerilor din regiunea transnistreană. Asta văd eu la moment. Și eu nu cred că tactica Rusiei de a trimite persoane de sprijin lui Anatoli Kaminski, persoane care, cu tot respectul meu, sunt semi-uitate în Rusia, deci ​persoane care nu mai fac parte din politicienii de prim rang din Rusia, dar mai degrabă din politicienii de mâna a doua, care sunt mai des prezenți în spațiul public din Republica Moldova decât în Rusia. Deci, aceste acțiuni nu sunt în măsură să-l poată detrona, dacă vreți, pe Igor Smirnov. Mai ales în condițiile unui contracandidat ca Anatoli Kaminski care este destul de slab cotat în așa-numitele alegeri, în această campanie. Deci, el are nevoie de un sprijin mult mai mare pentru a putea să să-l detroneze, pentru a putea să câștige acest credit de imagine de care beneficiază Igor Smirnov la moment.”
Europa Liberă: campania pentru alegerile prezidențiale din Transnistria din 11 decembrie se suprapune cu cea pentru alegerile în Duma de stat a Rusiei, care vor avea loc pe 4 decembrie. Chișinăul a refuzat să-și dea acceptul pentru deschiderea secțiilor de votare în regiunea transnistreană, așa cum a făcut-o de fiecare dată în trecut, pe motivul că nu controlează acest teritoriu. Dar la scrutinele precedente s-a văzut că Rusia nu a ținut cont de poziția Republicii Moldova. Cum credeți, va sfida Moscova și de această dată Chișinăul și va organiza totuși alegeri în Transnistria?
Radu Vrabie: „În opinia mea, din punctul de vedere al dreptului internațional de care noi, un stat mic, trebuie să ținem cont, nu putem să ne permitem abateri de la el ca alte state mari, Republica Moldova trebuie să țină cont de faptul că, dacă această cutumă, această tradiție a Rusiei de a deschide secții de votare în regiunea transnistreană fără acordul Chișinăului nu va fi obstrucționată de Chișinău prin declarații, comunicate, poziții ale Guvernului, aceasta riscă să se transforme dintr-o tradiție într-o normă. De aceea eu cred că indiferent de decizia Moscovei și dacă Moscova va sfida Chișinăul sau dacă nu-l va sfida, Chișinăul trebuie să aibă o poziție foarte clară. Înțeleg că este o chestiune destul de sensibilă în raporturile moldo-ruse, însă cred că Republica Moldova în acest caz specific, cu deschiderea secțiilor de votare în Transnistria, trebuie să aibă o poziție foarte clară și foarte corectă față de Rusia, indiferent care va fi până la urmă deznodământul acestui demers al Chișinăului. Însă pentru Rusia este un băț cu două capete. Pe de o parte, renunțând își va arăta slăbiciunea și va crește vocea celor care sunt șoimi în politica externă a Rusiei, care vor declara că iată Rusia a cedat în fața unui stat mic, Moldova, în pofida faptului că avem cetățeni ai Federației Ruse. De aceea cred că miza pentru Rusia este mai mult una internă, decât una externă. Vom vedea cum vor evolua lucrurile însă, repet, indiferent de deznodământ, Republica Moldova a avut o poziție corectă, menționând și având un demers foarte clar în acest sens.”
Europa Liberă: opinia invitatului ediției de astăzi, Radu Vrabie, director de programe la Asociația pentru Politică Externă din Chișinău.
