Europa Liberă: O nouă administrație a autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene, odată cu instalarea în funcția de șef al acestui stat nerecunoscut a lui Evgheni Șevciuk… Lucrurile acolo, cel puțin la nivelul schimbării de personaje, ar putea să se schimbe destul de dinamic și intrigant. Iată că și unele acțiuni ale Tiraspolului, în raport cu Chișinăul par să sugereze o schimbare de macaz. În primul rând, ce ar trebui să înțeleagă Chișinăul din aceste schimbări și cum să acționeze în continuare?
Eugen Revenco: În primul rând trebuie să constatăm că într-adevăr la Tiraspol s-a produs o schimbare, indiferent dacă ne place nouă asta sau nu, cu participarea noastră sau fără. Această schimbare vine într-un context în care Republica Moldova din păcate nu a fost pregătită pe măsură și nici nu este în totalitate, fiindcă vedem că situația din parlament și clasa politică care perpetuează o anumită criză politică la Chișinău. Și aici suntem pe o poziție mult mai slabă și nu putem fi actori de lungă durată și nu putem dicta regulile jocului din păcate.
Dar Evghenii Șevciuk, venind la putere în regiune, are și dânsul acum nevoie de o perioadă pentru se confirma în putere, pentru că are să-și facă schimbările de cadre. Intervine și o schimbare în administrarea regiunii propriu-zis, prin introducerea funcției de așa-numit prim-ministru. De altfel, Chișinăul s-a deprins deja cu asemenea schimbare și pare a fi mai flexibil sau mai puțin deranjat de asemenea schimbări. Chișinău va lua situația de facto. Inclusiv ceea ce ține și de alegeri. Indiferent de faptul că aceste alegeri sunt ilegale, nerecunoscute, dar se pare că liderul va fi acceptat și atunci o întrebare legitimă ar fi: sunt acceptate și alegerile ca atare, sunt legitimate ele indirect.
Europa Liberă: Acest paradox durează de mai mult timp, dle Revenco, recunoaștem alegerile, nu recunoaștem administrația, sau recunoaștem administrația, dar nu recunoaștem alegerile. Dar vroiam să vă întreb: iată această schimbare în sine a personajelor de pe scena politică de la Tiraspol (și se pare că domnul Șevciuk intenționează cel puțin să înlocuiască toți actorii care au făcut parte din curtea fostului șef al acestei regiuni) ce-ar trebui să însemne pentru Chișinău, de exemplu? E de bine, e de rău? Lucrurile merg într-o altă direcție odată cu noi fețe la Tiraspol, iată, și cu apariția unui prim-ministru, ca să ne referim la cel care a fost aprobat ieri de sovietul suprem de la Tiraspol.
Eugen Revenco: Evghenii Șevciuk într-adevăr aduce un stil nou: este mai mult preocupat de întrebări de ordin economic. Și cum a și promis în campanie, a venit cu o inițiativă de a deschide piața, să-i spunem așa, a Transnistriei produselor din Republica Moldova, încercând să deschidă și regiunea lumii, să o conecteze la circuitul internațional. Dar trebuie să recunoaștem și să realizăm că Transnistria este o regiune adânc împovărată de datorii, Transnistria este o regiune care trăiește numai din subsidii la gaz, la energie, cu datorii mult mai mari decât ale Republica Moldova și care depășesc 2 miliarde de dolari. În asemenea circumstanțe, regiunea depinde decisiv de voința Moscovei, care este creditorul de bază. Ș-apoi regiunea nu este învățată să funcționeze în baza altor reguli, a fost un stil de administrație și el nu se schimbă peste noapte.
Europa Liberă: Pe de altă parte, dle Revenco, iată că noul premier al autoproclamatei „rmn” Piotr Stepanov vorbește despre autoizolarea păguboasă a regiunii, artificial chiar, zicea el, în trecut; în același timp Tiraspolul, iată, a anulat taxa la importul de produse moldovenești din dreapta Nistrului, care a fost instituită de ex-președintele Igor Smirnov ca „măsură de răspuns la ceea ce el califica drept blocada economică a Transnistriei”… E o încercare de a „liberaliza”, cum a și promis Șevciuk, raporturile economice sau comerciale în primul rând. Dincolo de toate, trebuie însă aceste gesturi luate ca semn al unei mâini întinse Chișinăului sau e o încercare de a rezolva propriile probleme interne ale regiunii transnistrene?
Eugen Revenco: Evident că ține în primul rând de interesele proprii, interne, dar trebuie să recunoaștem că este o măsură care coincide cu dorința Chișinăului. E altceva în ce măsură ei sunt dispuși să înceapă negocierile politice pentru apropierea acestor două maluri. Dar până a merge și a discuta despre negocierile pe statut, apropiere, etc., Evghenii Șevciuk trebuie să se stabilească în putere, iar noi să înțelegem că marja lui de manevră este totuși una limitată. De aceea, atâta timp cât părțile nu sunt pregătite în măsură suficientă: mă refer și la capacitatea Chișinăului de a-și duce până la bun sfârșit angajamentele, dacă și le asuma, și la capacitatea Tiraspolului de a negocia în aspect politic atât timp cât puterea nouă nu s-a stabilit definitiv.
Europa Liberă: Evgheni Șevciuk nu a intrat în post chiar ca favoritul Moscovei, Kremlinul miza, aparent, pe altcineva… Lasă acest lucru loc pentru presupunerea că noul lider transnistrean va avea o marjă mai mare de independență în decizii?
Eugen Revenco: Noi putem să bănuim doar că domnul Șevciuk ar avea anumite intenții, poate spre o deschidere mai mică sau mai mare. De altfel și Moscova constant în retorică a sprijinit integritatea teritorială a Republicii Moldova și apropierea celor două maluri. Este bine că cu această administrație ar putea să se înainteze pe consolidarea măsurilor de încredere, căutarea soluțiilor la nivel local și interacțiunea peste Nistru, și cu Ucraina din regiune. Dar nu trebuie să sperăm că cu această regiune, atât de împovărată în datorii față de Federația Rusă, va fi independentă în raport cu Federația Rusă. De altfel, astfel de semnale deja au fost transmise în legătură cu situația pacificatorilor.
Europa Liberă: Apropo de incidentul tragic de la Vadul lui Vodă și se observă o sincronizare foarte strânsă între autoritățile ruse și noua administrație transnistreană, cel puțin în privința modului în care este privită misiunea trilaterală de pace…
Eugen Revenco: E o sincronizare și asta și încercam să spun. Că cu siguranță că această administrație va pune accentul pe căutarea de soluții la nivel local pentru lansarea proceselor economice. În ceea ce ține de statut și găsirea unei soluții, Moscova rămâne a fi dacă nu aliatul principal, atunci cea care va dicta muzica pentru administrația de la Tiraspol. Cel puțin în prima vreme până când lucrurile se vor consolida. Să nu uităm că Tiraspolul primește subsidii sub formă de gaze, primește energie ieftină, această energie ieftină face să funcționeze și întreprinderile energofage din regiune, care ar fi probabil puțin competitive în situația în care prețul s-ar cvadrupla și ar fi unul comparabil cu cel din întreaga Republică Moldova. Deci, riscul unor nemulțumiri sociale în cazul schimbării prețurilor și realităților prea brusc ar contravine intereselor Moscovei sunt prea mari. Apoi este administrația inertă sau rezistentă a Transnistriei, schimbările nu vin peste noapte și este un lucru firesc. Alta ar putea fi chiar rezistență de ordin politic din partea administrației. Să nu uităm că domnul Kaminski și Sheriff-ul au fost oponenți politici ai lui Șevciuk. Deci, puterea nu este absolută și procesele care vor decurge ar avea nevoie din perspectiva Transnistriei de sprijin din exterior. Din păcate, acest sprijin nu poate veni din Republica Moldova pe măsura necesară. Dar Republica Moldova are toată deschiderea, cel puțin așa a demonstrat-o în ultimii ani, pentru consolidarea măsurilor de încredere și aici ar fi probabil locul pentru o interacțiune vie între cele două maluri.
Europa Liberă: Tocmai voiam să vă întreb ce comportament ați sugera autorităților moldovenești, dacă, așa cum se pare, prin această deschidere se dorește întărirea statului transnistrean și nu se știe dacă va încuraja asta o soluție a conflictului, cum își dorește Chișinăul? …
Eugen Revenco: Cu certitudine că apropierea malurilor nu poate avea loc fără comunicare și fără proiecte comune. Fără soluționarea problemelor care sunt comune pentru locuitorii din ambele comunități, malul drept și malul stâng. De aceea, măsurile de consolidare a încrederii, da, inevitabil ele ar putea consolida anumite interese în Transnistria, dar în același timp ele apropie malurile. Și această apropiere se înscrie în programul de guvernare, dar și în liniile susținute de organizațiile neguvernamentale cum ar fi organizația noastră, de exemplu, care pledează pentru apropiere. Dar măsurile de consolidare a încrederii ar fi bine să se sprijine pe proiecte comune, nu doar pe dezvoltarea anumitor capacități paralele, singulare în partea stângă a Nistrului. Și să nu uităm că Republica Moldova în ziua de astăzi este cea mai săracă țară din Europa și noi nu putem fi un exemplu strălucit de dezvoltare economică. De aceea, măsurile de consolidare a încrederii sunt necesare și pentru dezvoltarea zonei de securitate a Republicii Moldova.
