Centrul american de analiză geopolitică Stratfor a publicat o nouă analiză dedicată Republicii Moldova și ultimelor evoluții în dosarul transnistrean. Analiza începe cu punerea în context a ultimelor declarații ale reprezentantului special al Kremlinului pentru Transnistria, Dmitri Rogozin, care a repetat că apelurile unioniste din Republica Moldova ar fi o piedică în rezolvarea crizei nistrene. Cât de sincere sunt îngrijorările Moscovei și dacă manifestațiile unioniste nu servesc decât un pretext pentru Rusia de a amâna soluția conflictului transnistrean? L-am întrebat pe invitatul nostru „Dis de dimineață”, expertul Consiliului European pentru Relații Externe de la Londra, Nicu Popescu:
Nicu Popescu: „Evident, astfel de poziții se înscriu în tradiția diplomației rusești care întotdeauna a invocat pericolul unirii cu România ca pe una din scuzele și explicațiile pentru sprijinul Moscovei față de administrația de la Tiraspol.
De cele mai multe ori, astfel de declarații fără doar și poate au un element speculativ foarte mare și chiar un element manipulativ. Din păcate, acestui tip de speculații i se conferă o greutate mai mare decât ar merita, inclusiv în cazul marșului unioniștilor de la Bălți care, evident, a avut drept efect incitarea acestor spirite și tensiuni nu tocmai bune interetnice și interregionale din R. Moldova și, cel puțin parțial, confirmă analiza proastă pe care o au cei de la Moscova și care se tem de unirea Moldovei cu România, dar și prejudecățile pe care le au atât majoritatea actorilor politici din Transnistria, cât și cei de la Moscova.
Unii, din afara R. Moldova, le percep ca fiind reale, este o realitate de care nu ne putem detașa. Ar fi bine ca acest tip de tensiuni care s-au văzut la Bălți să nu se mai întâmple, pentru că complică atât politica externă, cât și relațiile politice din interiorul Republicii Moldova, reglementarea transnistreană fiind un alt dosar afectat serios de acest tip de tensiuni. Trebuie să recunoaștem că, în condițiile în care Chișinăul nu crede că integrarea Republicii Moldova cu România este o perspectivă, este un lucru posibil sau real în viitorul apropiat, realitatea este că mulți cetățeni rusofoni din R. Moldova nu sunt la fel de convinși de acest lucru.”
Europa Liberă: În analiza Stratfor se face următoarea observație că declarațiile făcute recent la Tiraspol de ministrul adjunct de externe al Federației Ruse Grigori Karasin – cum că viitorul Transnistriei văzut de Moscova ar cel al unui „raion special” în cadrul unei Moldove unitare și neutre – ar semnala o schimbare de poziție la Moscova față de perspectiva reglementării transnistrene. Poate fi considerat acesta un semnal că poziția Moscovei s-a schimbat?
Nicu Popescu: „Eu nu aș pune prea mare preț pe schimbările tactice ale diplomației ruse și declarațiilor care se aud de la Moscova. Or, în ultimii 20 de ani, Rusia a avut zeci sau chiar sute de schimbări de poziție, nuanțe în pozițiile exprimate. Însă indiferent de schimbările de nuanță în pozițiile Federației Ruse, politica foarte consistentă a acesteia era să sprijine perspectiva unei reintegrări care i-ar asigura Transnistriei și implicit Moscovei un grad de influență sporit asupra evoluțiilor din Republica Moldova, inclusiv în politica sa externă, relațiile cu UE și cu partenerii occidentali ai Moldovei. Deci, în acest sens rămâne să vedem care vor fi acțiunile ulterioare ale Federației Ruse, însă dacă ne uităm la ultimii 20 de ani acestea nu au fost favorabile perspectivelor unei reintegrări sustenabile și viabile a țării.”
Europa Liberă: Dar de ce ar face acum aceste declarații Grigori Karasin? Ar fi o încercare de a tatona terenul înainte de așteptata vizită la Chișinău a cancelarului german Angela Merkel?
Nicu Popescu: „Cred că Rusia trece acum printr-o fază tactică de intensificare a politicilor sale față de reglementarea transnistreană. Probabil, Rusia se teme că dacă R. Moldova îi reușește procesul de reforme și apropiere de Uniunea Europeană, atunci în câțiva ani influența și gradul de influență al Rusiei în zonă ar fi mai mic. Și în acest sens Rusia cred că își dorește să meargă pe o diplomație mai activă în regiunea transnistreană, în speranța că va reuși să-și consolideze anumite câștiguri diplomatice în această zonă, va reuși să folosească Transnistria drept o pârghie asupra Republicii Moldova ca aceasta să nu se apropie prea rapid de Uniunea Europeană. Și cred că undeva la Moscova există și speranța că în condițiile crizei actuale din Europa, a slăbiciunii UE în materie de politică externă, cauza fiind criza economică, Rusia are o șansă mai mare să-și promoveze agenda sa în regiunea transnistreană.
