Fondurile externe, adică banii luați cu împrumut sau primiți ca dar de la donatori. Un miliard 348 de milioane de euro și este valoarea celor 236 de proiecte realizate acum în Republica Moldova cu bani ai plătitorului străin de impozite … Un munte mic de bani! Dar vizibil oare pentru cetățeanul obișnuit? Nu sunt oare acești bani ca aerul: nu-l observi decât atunci când nu mai poți respira? Știe oare acest cetățean de la cine vin banii? Sau cum sunt gestionați aici și cu ce efect? Întrebări pentru discuția pe care o vom avea peste câteva minute cu doamna Lucreția Ciurea, șefa Secției Asistență Externă din cadrul Cancelariei de Stat.
Europa Liberă: Așadar, premierul Vlad Filat a insistat în mod expres, printr-o dispoziție, asupra asigurării unei transparențe maxime a modul în care sunt gestionate fondurile externe. Altfel spus, această dispoziție poate fi citită, pe de o parte, în sensul că cetățenii moldoveni trebuie să știe cât mai bine, dacă nu și să se convingă pe viu de la cine vin, cum sunt folosiți și cu ce efect cei un miliard 348 de milioane de euro cât costă proiectele realizate acum cu bani străini… Înainte de toate: haideți să precizăm ceva tehnic, dar bine de știu: de la cine au venit acești bani?
Lucreția Ciurea: Îi voi menționa pe primii cinci. Cel mai mare donator firește este considerată Uniunea Europeană care este în top. Urmează Banca Mondială, apoi guvernul SUA. Pe bilateral urmează guvernul Regatului Suedez. Cam aceștia ar fi primii cinci în topul celor mai mari parteneri de dezvoltare pentru guvernul Republicii Moldova.
Europa Liberă: Rusia?
Lucreția Ciurea: Ca asistență oficială pentru dezvoltare, Rusia nu figurează în topul de donatori, fiind că se consideră un donator pentru situații excepționale, situații de criză. Deci, Rusia nu este nominalizată ca donator oficial pentru dezvoltare și, deci, nu figurează în top.
Europa Liberă: Ați putea să ne oferiți un exemplu-două de proiecte în diferite domenii?
Lucreția Ciurea: Sectoarele predominante care sunt cele mai mari implementatoare sau utilizatoare ale resurselor financiare internaționale sunt de obicei cele de infrastructură care sunt foarte costisitoare, rețelele de drumuri, reabilitarea sistemelor de apă și canalizare, reabilitări de obiecte cu menire socială. Sectorul agriculturii, bineînțeles. Urmează și un element foarte important numit „buna guvernare”, adică foarte multe proiecte sunt în cadrul administrației publice centrale. Aceiași descentralizare fiscală care foarte des se discută și este aprobată și strategia, aceiași reformă a administrației publice centrale, serviciile publice, e-guvernare etc…
Europa Liberă: Din suma de un miliard 348 de milioane de euro, cât e credit, inclusiv cu condiții avantajoase, cât e, practic, dar, adică fond nerambursabil?
Lucreția Ciurea: Nu am să merg în detalii, cifră cu cifră, dar așa, în linii generale, peste 50 la sută din sumele care sunt menționate reprezintă fonduri nerambursabile, de tipul grant, asistență tehnică, nu mai mult de 10-15 la sută sunt împrumuturi cu condiții de creditare mai aproape de comerciale, mă refer la BERD și banca Europeană de Investiții la care creditele sunt mai scumpe. Restul creditelor sunt la condiții avantajoase, concesionale, adică cu 30-40 de ani de rambursare și, respectiv, dobânzi joase.
Europa Liberă: Luând în considerație aceste date, despre care spuneți, în ce măsură credeți că este justificată o închipuire destul de pronunțată a omului simplu, a populației că statul Republica Moldova se împotmolește în datorii, că copiii, nepoții și strănepoții vor avea de returnat niște bani împrumutați acum de o administrație iresponsabilă și așa mai departe?
Lucreția Ciurea: Percepția aceasta vine din lipsa de informație. Fiindcă nu putem să repetăm în fiecare zi că orice business, afacere, când o lansezi, nu te poți încadra în sursele tale proprii. Oricum, apelezi la resursele adiționale din afară. În schimb îți lansezi și dezvolți afacerea. Așa e și la nivel de stat, de guvern. Fiindcă nu avem, acele resurse, încasări, venituri naționale ca să ne putem dezvolta pe măsura necesităților. De aceea suntem nevoiți să atragem surse externe. Dacă ne împotmolim sau nu ne împotmolim? Cifrele arată că ne încadrăm în limitele admisibile de gestionare a datorie externe. Și aceste cifre sunt foarte bine urmărite de creditorii noștri externi. FMI e cu ochii pe Ministerul Finanțelor, dar oricare alt donator înainte de a ne acorda fonduri, se documentează referitor la capacitatea țării respective de a returna banii. Fiindcă e și riscul dumnealor.
Europa Liberă: Transparența solicitată de premier de la toate instituțiile antrenate în gestionarea fondurilor externe presupune, pe de altă parte, nu numai cunoașterea lucrurilor minunate făcute cu acești bani… Dar și o posibilitate de a vedea că banii respectivi sunt cheltuiți corect, ci nu fraudați sau deturnați cum spune că se întâmplă opoziția? În opinia Dvs. cine și în ce mod oferă garanția clară pentru toată lumea că banii contribuabilului străin sunt cheltuiți corect și la destinație?
Lucreția Ciurea: Depinde de fiecare în parte. Pentru că orice entitate care gestionează proiectul este dator să disemineze informația.
Europa Liberă: Care acte asigură prin reglementări buna folosire a fondurilor externe? România, ca să dăm exemplul cel mai apropiat, are o Lege privind gestionarea și utilizarea fondurilor externe nerambursabile și a cofinanțării publice… RM de ce nu ar avea o asemenea lege?
Lucreția Ciurea: Nu, noi așa o lege nu avem, dar vreau să menționez că asistența oficială pentru dezvoltare, odată intrată în țară, se consideră bani publicii, pentru că sunt din contribuțiile plătitorilor de impozite din țara respectivă. Și atunci intră în acțiune legile naționale de gestionare a banilor publici. Noi vom examina în continuare situația, pentru că odată cu majorarea finanțării din partea UE tot mai mult apare necesitatea de a avea unele acte normative care ar reglementa specific cum se gestionează fiecare sursă. Dar deocamdată lege separată Republica Moldova nu are. Eu consider personal că cadrul normativ existent ne permite să monitorizăm și să gestionăm banul public conform legislației.
Europa Liberă: Dar în general Republica Moldova este un cheltuitor inspirat de bani, un bun cheltuitor de bani, în sensul de absorbție, de capacitate de a folosi banii? Pentru că unora le poți oferi și un munte de bani, dar nu va ști ce să facă cu el, sau va ști pe jumătate…
Lucreția Ciurea: Aici avem niște studii efectuate în anii precedenți care au arătat o creștere de absorbție a fondurilor externe. În comparație cu 2005, fondurile absorbite s-au triplat în 2010, 448 milioane de dolari față de 125 milioane în 2005.
Europa Liberă: Deci, oamenii statului învață din mers arsa cheltuirii banilor… Dnă Ciurea, Calul de dar nu se caută la dinți… Există însă condiții ale donatorilor care nemulțumesc, sau ne fac să scrâșnim din dinți, cum spune opoziția?
Lucreția Ciurea: Sunt diferite situații. Firește că banul contribuabilului din țara respectivă, care este acordat, este condiționat. Dar condiționat în sensul bun al cuvântului, pentru că ni se cer reforme structurale, reforme democratice, întărire de capacități, politici mai bune pentru populație. Da, sunt poate niște situații care necesită poate niște reforme mai dureroase, mai îndelungate, mai mult de explicat. Și iată aici vine necesitatea de a comunica și de a explica foarte mult ce se intenționează, ce se așteaptă și care va fi rezultatul scontat.
Europa Liberă: Au existat nemulțumiri de rezonanță ale donatorilor față de gestionarea banilor alocați?
Lucreția Ciurea: Păi, de rezonanță tot timpul se menționează retragerea, nu demult, retragerea fondurilor pentru o porțiune de drum, care nu au mai venit de la BM. Adică, nemulțumirea din partea donatorilor a fost că licitația nu s-a realizat conform regulilor solicitate. Dar, în linii mari nemulțumiri de amploare nu au fost.
