Radu Vrabie: „Aș începe cu faptul că eu nu cred în soluțiile de federalizate aduse de Rogozin. Așa era și în cazul doamnei Merkel.”
Europa Liberă: Așteptându-l pe Godot, cum spunea Eugen Ionesco.
Radu Vrabie: „Exact. Rogozin are un stil de a face politică. El este un showman, un om care se bazează foarte mult pe PR, iar autoritățile moldovenești, noi, pierdem foarte mult timp, comentând aproape fiecare declarație a sa pe Twitter sau pe Facebook.”
Europa Liberă: Dar n-o face pe cont propriu, totuși.
Radu Vrabie: „Eu cred că el abordează un stil de acesta al diplomației alias Talleyrand, de a împușca în sus, să vadă cine iese la fereastră. De aceea eu cred că cu mult calm, cu mai puține emoții, Republica Moldova va reuși să treacă acest test Rogozin, pentru că, să ne amintim că și în numirea sa în postul de reprezentant al Rusiei la NATO, declarații au fost mai multe decât fapte concrete. Iar pe multe dosare Rusia chiar a cedat în relațiile cu NATO. Acuma, referindu-ne la întâlnirea Carpov-Ștanski, este adevărat, pe de o parte, că negocierile nu pot să fie rapide, nu pot să fie triumfaliste la fiecare pas, mai ales că avem o serie de probleme vechi, cu rădăcini adânci, aceasta, pe de o parte. În același timp, se vede o schimbare de macaz din partea colegilor de la Tiraspol. Dacă la unele probleme la începutul acestui an se uitau cu deschidere, acuma se uită cu dorința de a obține rezultat maxim. Vorbind cu termeni de negocieri, dacă abordarea la începutul anului era una win-win, de câștig pentru ambele părți, acuma Tiraspolul așteaptă câștig maxim pentru ei, fără să țină cont de faptul că sunt anumite realități. În același timp, această abordare a Tiraspolului, sprijinită de Federația Rusă, demonstrează, de fiecare dată, ceea ce Chișinăul atenționa de mai mult timp: că nu pot fi rezolvate problemele social-economice, fără să se țină cont de realitățile politice, de problemele legate de statutul regiunii transnistrene.”
Europa Liberă: Bine, dar agenda totuși, până la urmă, este în favoarea Tiraspolului. Ei au nevoie de licență pentru băncile lor, ei au nevoie de plăcuțe ca să poată circula în Europa. Și mai puțin Chișinăul. Același lucru cu telefonia, de exemplu. Sau în egală măsură are nevoie și Chișinăul de progrese pe aceste domenii?
Radu Vrabie: „Dacă noi am privi Tiraspolul și Chișinăul ca doi subiecți egali, probabil, așa ar fi logica. Dar, pe de altă parte, să nu uităm că Transnistria este considerat teritoriul nostru. Și, în primul rând, noi avem nevoie de Transnistria ca ea să fie parte integrantă a Republicii Moldova. Și trebuie să ne pese de soarta cetățenilor noștri care se află pe malul stâng al Nistrului. De aceea, în principiu, rezolvarea unor probleme economice și, în general, schimbarea status quo-ului, urnirea carului din loc este, în primul rând, responsabilitatea Chișinăului, nu a Tiraspolului, nu a OSCE-ului, nu a mediatorilor și a observatorilor, ci a Chișinăului. De aceea, Chișinăul trebuie să caute soluții, Chișinăul trebuie să găsească abordări.”
Europa Liberă: Chiar dacă îl declară un teritoriu necontrolat constituțional?
Radu Vrabie: „Chiar dacă îl declară un teritoriu necontrolat.”
Europa Liberă: Și atunci în problema consulatelor și că Rogozin, până la urmă, aceasta speră să obțină și ar fi o dovadă de grijă pentru cetățeni sau aceasta ar însemna totuși recunoașterea teritoriului autoproclamat?
Radu Vrabie: „Eu înțeleg că pentru o parte din autoritățile Federației Ruse, din care face parte Rogozin, nu contează atât esența consulatului, cât forma în care va fi oferit acest consulat. Poziția oficială a Republicii Moldova, exprimată chiar recent de către Eugen Carpov este că, în principiu, nu există o problemă de a oferi acest consulat, însă trebuie să fie clar mecanismul cum se dă acest consulat, care vor fi atribuțiile acestui consulat, cum va fi el păzit, care va fi imunitatea, vor fi diplomați acreditați în Republica Moldova. Sunt o serie de întrebări, până la urmă, nici la nivel bilateral, cât la nivel multilateral, internațional. Eu înțeleg că dorința lui Rogozin este ca aceste consulate să fie obținute în urma unui atac, o șarjă de cavalerie. A venit Rogozin, a bătut cu pumnul în masă și Republica Moldova i-a oferit aceste consulate. Cred că Republica Moldova are nevoie ca aceste consulate să fie oferite Rusiei într-un mod cât mai transparent, cât mai corect, cu respectarea tuturor normelor și obligațiilor pe care le are un stat, atunci când își deschide un consulat. Va fi oare Tiraspolul gata să ofere voie trupelor de poliție Republicii Moldova, carabinerilor să păzească aceste consulate?”
Europa Liberă: Așa cum stau la fiecare consulat?
Radu Vrabie: „Cum stau la fiecare consulat.”
Europa Liberă: Dar, în principiu, capacitatea de procesare a dosarelor, care acum o entitate care se preocupă, de fapt, de preluarea dosarelor, va crește? De ce, sub aspect tehnic-procedural, este musai să fii consulat și o nu e suficient să aibă rușii entitatea pe care o au?
Radu Vrabie: „Dacă e să luăm strict diplomatic, este o anumită responsabilitate pe care o are o țară undeva unde are mulți conaționali, mulți oameni care au pașaport. Și este cazul României care a solicitat aceste consulate la Bălți, la Cahul. Ceea ce spuneam eu, mă refeream la aceea că Rogozin, în special, autoritățile ruse încearcă să-i dea o încărcătură politică, emoțională, să arate Republica Moldova ca parte a așa-numitului russki mir, deci a lumii ruse, un spațiu care aparține Rusiei. Și, în opinia mea, este imposibil de oferit din partea Republicii Moldova. Republica Moldova trebuie să ofere acest consulat și la Bălți, și la Tiraspol doar în condiții specificate și agreate de către toate normele internaționale.”
Europa Liberă: În concluzie, Rogozin nu este preocupat atât de subiecte strict consulare, cât de subiectele politice?
Radu Vrabie: „Absolut. Eu am spus și la începutul intervenției: Rogozin este un showman. Mă aștept ca declarațiile sale pipărate, cu sare și piper vor fi făcute nu la Chișinău, unde se va comporta civilizat, ci la Tiraspol, după ce își va încheia misiunea pe malul drept al Nistrului. Desigur, ca cetățean al Republici Moldova, când auzi aceste declarații, ai dori o anumită reacție, poate promptă din partea autorităților moldovenești. Însă ceea ce am spus: experiența sa la NATO și relațiile cu Rusia nu ar trebui să fie bazate pe prea multe emoții. Mai bine să vorbească mult și să nu se întâmple aceste promisiuni decât să intrăm într-o dispută care, pur și simplu i-ar face bine, mai ales, imaginii sale.”
