Europa Liberă: Ce credeți despre felul cum se încearcă identificarea unei soluții pentru criza transnistreană? E corectă politica pașilor mici sau mai degrabă împărtășiți punctul de vedere al celor care spun că, mai întâi, statutul, după aceasta problemele dintre Chișinău și Tiraspol trebuie rezolvate?
Radu Vrabie: „Nu cred că putem să pornim discuții despre statut, fără a avea măcar câteva succese, mici, dar succese în reglementare. De aceea, cred că abordarea atunci, la momentul în care s-a reușit reluarea circulației trenurilor, în momentul în care au avansat discuțiile despre participarea Transnistriei la discuțiile despre Acordul de Liber Schimb și Aprofundat cu Uniunea Europeană erau necesare. Însă chiar atunci vedeam declarațiile oficialilor moldoveni, responsabililor europeni că vom ajunge în momentul în care va trebui, vrem sau nu vrem, să discutăm probleme politice.
Or, problemele social-economice, pe care Tiraspolul încearcă să le pună acum pe masa negocierilor, nu pot fi rezolvate fără probleme politice. Nu poate Chișinăul să dea licență băncilor transnistrene, fără să țină cont de reglementările internaționale și fără să poată avea un minim control asupra desfășurării activității acestora. Un control, nu mai mult și nu mai puțin pe care îl are asupra altor bănci comerciale din Republica Moldova. De aceea cred că, deși că s-a reușit un anumit progres, negocierile mai departe vor merge mai greu.”
Europa Liberă: Mai greu ce înseamnă?
Radu Vrabie: „Ca timp, ca ritm de rezolvare a problemelor, pentru că toate chestiunile puse pe masa de negocieri implică un conținut politic, o încărcătură politică. Și până nu vor înțelege colegii de la Tiraspol, cei de la Moscova că este inevitabil, acest lucru nu se va întâmpla. Acuma însă trebuie să vedem și contextul internațional, care, după părerea mea, nu este unul favorabil reglementării. Moscova este mai degrabă tentată să înghețe reglementarea transnistreană decât să contribuie la soluționarea problemei.”
Europa Liberă: De ce Moscova ar fi interesată să fie înghețat acest conflict pe moment?
Radu Vrabie: „După cum înțeleg eu discuțiile pe care le-a avut Moscova cu Berlinul, Moscova se aștepta la crearea acelui comitet comun de politică externă, Lavrov-Ashton, se aștepta la ajutor din partea Germaniei pentru modernizarea Rusiei. În schimbul acestui lucru, Rusia crede că a contribuit la reluarea negocierilor „5+2”. Se pare însă că nu există unitate în cadrul Uniunii Europene față de crearea acestui comitet de politică externă cu Rusia. Și acest lucru într-un fel a nemulțumit pe noul-vechiul președinte ale Federației Ruse, care, pur și simplu, cred eu, încearcă acuma să arate că Rusia poate fi și altfel în problema transnistreană și nu numai altfel, dar de Rusia, în mare parte, depinde cum se va rezolva problema aici.”
Europa Liberă: Pe de altă parte și aceste condiționări care au venit din partea Federației Ruse, propunându-i Moldovei mai degrabă să se orienteze către spațiul euroasiatic decât să meargă pe calea pe care și-a asumat-o, cea de integrare europeană. Îi deranjează că Moldova se apropie mai mult de UE?
Radu Vrabie: „Da, cel puțin analizând acțiunile pe care le face Rusia nu numai față de Republica Moldova, dar față de toate statele din regiune, inclusiv Ucraina. Se pare că apropierea de Uniunea Europeană deranjează Moscova într-o anumită măsură. Și aici mă refer la faptul că ceea ce propune Federația Rusă Republicii Moldova nici măcar nu poate fi închegat într-un proiect. Deci, noi, după logica rusească de acuma, ar trebui să mergem într-un proiect fără de finalitate lui. Chiar dacă a fost enunțat de către Vladimir Putin în campania electorală, nu se vede măcar la ce vrem să aderăm.
În cadrul Uniunii Europene regulile sunt clare. Iar Republica Moldova, ținând cont de ponderea ei în politica internațională, are nevoie de cât mai multă claritate și predictibilitate în acțiunile sale.
Deci, noi nu ne putem permite luxul să oscilăm dintr-o parte în alta, mai ales, că în partea estică nu este clar unde mergem. Iar argumentul unora că vom avea gaz ieftin și vom putea exporta în continuare vin mi se pare un fel de condamnare a Republicii Moldova să trăiască în sărăcie.
În loc să ne propună modernizarea și ceea ce ne propune Uniunea Europeană și și eficientizarea economiei noastre, noi ne propunem să exportăm vin, așa cum am exportat. Noi trebuie să înțelegem că integrarea europeană înseamnă și modernizarea Republicii Moldova, și creșterea nivelului de trai.”
Europa Liberă: Dar am auzit-o și pe șefa diplomației americane, Hillary Clinton, înainte de a se vedea cu omologul său rus, domnul Lavrov, zicea că Statele Unite ale Americii sunt împotriva creării acestei Uniuni Euroasiatice.
Radu Vrabie: „Așa cum se vede acuma Uniunea Euroasiatică, scopul ei final, la momentul actual, este scoaterea unor state de pe orbita europeană și plasarea lor într-o stare de imponderabilitate, undeva unde nu este clar ce va fi. Dar este clar că, dacă Republica Moldova, în special, și Ucraina vor ieși de pe acest trend european, va fi foarte greu ca ele să se întoarcă acolo în următorii 20 de ani sau 30 de ani, într-un viitor previzibil.”
Europa Liberă: De ce Rusiei i-ar fi convenabil ca Moldova să rămână în zona ei de influență?
Radu Vrabie: „În primul rând, pentru că există poziția lui Vladimir Putin care încearcă să-și restabilească controlul asupra fostului spațiu sovietic, în special, asupra părții europene, Ucraina, mai puțin asupra, mă rog, Belarus, Republica Moldova. Ați văzut că pe parcursul primei președinții, primei veniri a lui Vladimir Putin, Rusia a cedat mai multe poziții, însă nu a cedat atunci când a venit rândul Ucrainei și Georgiei. Deci, Rusia a fost cred că mai restrictivă și mai dură ca oricând în acțiuni.
Pentru Rusia și pentru ruși faptul pierderii, de exemplu, a Ucrainei, Republicii Moldova și Ucrainei, pentru că e aproape de Rusia, ar însemna o catastrofă, ar însemna că Rusia ar fi undeva închisă, într-un bârlog al ei, ar însemna că pe ce se bazează acuma politica externă a Federației Ruse va fi un fiasco, va fi un eșec. Deci până acum liderii de la Kremlin „cumpărau”, să spunem așa, mințile alegătorilor. De fiecare dată la alegeri era cât un cadou: ba Georgia, ba Ucraina, ba Belarus. Dar având o asemenea abordare față de electorat, liderii de la Kremlin au devenit ostaticii propriei politici.
Ei au nevoie de succese, cât de mici n-ar fi. În partea asiatică este mai greu să obții succese, care să fie acceptate, care să fie văzute de către electoratul rusesc. Partea europeană rămâne practic singura direcție în care poți arăta cetățenilor că Rusia este o țară mare și o țară puternică. Și este o țară europeană și nu una asiatică.”
Europa Liberă: Kremlinul va oferi sprijin și pe mai departe regimului secesionist de la Tiraspol?
Radu Vrabie: „Da. Eu cred că da, deși să vedem care sunt limitele acestui sprijin. Republica Moldova urmează să semneze Acordul de Liber Schimb și Aprofundat cu Uniunea Europeană. Până la moment Transnistria nu a fost implicată în aceste negocieri, cu toate că a fost invitată, iar acest lucru cu siguranță se va reflecta asupra stării agenților economici din stânga Nistrului. Pentru că, chiar după datele transnistrene, aproximativ 30-35% din agenții economici exportă în Uniunea Europeană.”
Europa Liberă: Sunt dependenți de piața UE.
Radu Vrabie: „Deci ei nu vor putea să mai exporte în noile condiții. Și acuma este o dilemă: ce va face Rusia, va cumpăra aceste produse, chiar dacă nu are nevoie de ele? ”
Europa Liberă: Din zona transnistreană?
Radu Vrabie: „Din zona transnistreană. Sau va fi repetarea anului 2006, când Transnistria s-a victimizat, s-a autoblocat, ca în consecință să accepte tacit ca agenții economici din stânga Nistrului să se înregistreze la Chișinău și să poată exporta în Uniunea Europeană. Este o întrebare foarte importantă și este regretabil faptul că au fost nenumărate tentative și din partea Chișinăului, și din partea Bruxelles-ului de a invita reprezentanții Transnistriei, însă nu am primit răspuns.”
Europa Liberă: Există o voință politică în cadrul formatului de negocieri „5+2”, ca acest conflict să fie soluționat?
Radu Vrabie: „Eu pornesc de la premisa că acest conflict este conflictul Republicii Moldova. În primul rând, trebuie să fie un actor din formatul „5+2”, Republica Moldova, care să-și dorească cel mai mult acest lucru. Pentru că, ne place sau nu, problema transnistreană este problema Republicii Moldova, în primul rând. Și nu problema altor actori.
Acuma depinde foarte mult cum Republica Moldova reușește să transmită mesaje clare cum pot ceilalți să ne ajute pe noi. Dacă am avea o politică ambiguă, neclară, cum era când săream de la o extremă la alta, ba cu Uniunea Europeană, ba cu Federația Rusă și nu era clar care este mesajul nostru, dacă am continua o asemenea politică, ar fi greu pentru ceilalți să ne ajute, pentru că nu înțeleg unde să meargă.”
Europa Liberă: Eu vă întrebam despre voința politică pe moment, în cadrul acestui mecanism de identificare a unei soluții pentru criza transnistreannă.
Radu Vrabie: „Din păcate, cred că nu există voință politică la Moscova, una din capitalele importante. Rusia își dorește, cel puțin, pe moment blocarea acestor negocieri sau discuții sterile de lungă durată. Este evident că Tiraspolul lui Evgheni Șevciuk a devenit mult mai dependent de Federația Rusă decât Tiraspolul lui Igor Smirnov. Nu cred că Tiraspolul își va putea permite acțiuni de sine stătătoare, așa cum și-a permis, cel puțin, în ultima perioadă a conducerii sale Igor Smirnov.
Este clar că Transnistria va lucra așa cum i se va dicta de la Moscova și ultimele acțiuni din acest sens confirmă această ipoteză. Ceilalți, Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeană, ei au foarte mult nevoie de sprijin și de situație internă stabilă în Republica Moldova, ca să ne poată ajuta. Pentru că și în Uniunea Europeană există forțe, care cred că Uniunea Europeană pierde foarte mult timp și bani cu Republica Moldova și sunt state care ne susțin. Și cu cât mai multe argumente vom aduce în favoarea noastră, pentru statele care ne susțin, cu atât mai mare va fi sprijinul nostru, atunci vom da argumente ca ei să ne poată ajuta. În momentul în care la noi ar fi haos, aceleași probleme interne cu corupția, cu justiția, aceasta creează o imagine negativă a Republicii Moldova și respectiv o anumită reticență în a ne ajuta. Deci, nu vorbesc că Uniunea Europeană se va schimba, azi ne va ajuta, mâine nu ne va ajuta, dar ca tendință, ca trend.”
Europa Liberă: Totuși așteptările de la președinția OSCE a Ucrainei care vor fi? Sau ce așteptați de la mandatul pe care îl preia Ucraina în cadrul OSCE de la 1 ianuarie 2013?
Radu Vrabie: „Trebuie să recunosc că mă așteptam la mult mai puțin de la președinția irlandeză. Și președinția irlandeză mi-a depășit așteptările, fiind destul de activi în acest an. Foarte mult va depinde care va fi decizia luată la Kiev. Pentru că la Kiev pot fi luate, cel puțin, două decizii. Una: probabil, cea mai vehiculată în spațiul din Republica Moldova, că Ucraina nu-și dorește o înrăutățire a relației cu Federația Rusă și va continua într-un ton care să nu supere pe nimeni în anul 2013. Există totuși și a doua parte. Ucraina, datorită cazului Timoșenko, a fost undeva izolată de către comunitatea europeană.
Anul 2013 ar fi pentru ei o ocazie să revină în clubul european cu activitate diplomatică eficientă și un interes mai mare față de conflictele înghețate, în special, față de Transnistria cu care se învecinează. Aceasta ar putea să readucă Ucraina în grațiile europenilor, să vadă că Ucraina nu este doar un regim corupt cu probleme interne, dar este o țară care își dorește să fie țară europeană. Care va fi decizia luată la Kiev nouă acum ne este greu să prevedem, dar cred că în primele două luni va fi clar care este cursul luat de către Ucraina.”
