Viceministrul de externe în guvernul demisionar, Andrei Popov a discutat luni la Bruxelles cu reprezentanții adjuncți la NATO ai celor 28 de țări din Alianța Nord Atlantică. Într-un interviu cu Valentina Ursu el i-a spus că la discuții a fost examinată colaborarea Moldovei cu NATO în cadrul programului individual de parteneriat.
Europa Liberă: Să pornim de la interesul pe care îl are Republica Moldova pentru a menține bunele relații cu NATO.
Andrei Popov: „Este interesul național al Republicii Moldova să folosească toate pârghiile, tot ajutorul oferit, pentru a se reforma și pentru a-și aduce instituții, standarde, principii de funcționare a diferitelor structuri la nivelul țărilor dezvoltate. Desigur, și în conformitate cu Constituția țării, și în conformitate cu programul de guvernare, cooperarea țării noastre cu Alianța Nord-Atlantică se înscrie în limitele Parteneriatului pentru Pace și în limitele statutului nostru constituțional de neutralitate permanentă. Cu toate acestea, statutul de neutralitate în niciun caz nu trebuie văzut ca un obstacol în calea intensificării interacțiunii și cooperării dintre Republica Moldova și NATO.”
Europa Liberă: Care sunt progresele în implementarea Planului Individual de Acțiuni al parteneriatului Republica Moldova-NATO?
Andrei Popov: „Relațiile dintre Moldova și NATO au un parcurs istoric. Iată deja de 20 de ani în diferite formate cooperăm. Ne aducem aminte de vizita președintelui Voronin la Cartierul General NATO în 2005, și lansarea inițiativei cu privire la elaborarea Planului Individual de Acțiuni Republica Moldova-NATO. Acest plan a fost adoptat în 2006, iar după venirea la guvernare a Alianței pentru Integrare Europeană a fost a fost actualizat în 2010. Prin acest Plan Individual se propune o agendă largă de reforme în foarte multe domenii, în special, în ceea ce privește reformarea și modernizarea sectorului de securitate și apărare a țării care, de fapt, vine mână în mână cu reformele din domeniul justiției și afacerilor interne, domenii cheie pentru a susține parcursul european al Republicii Moldova. NATO oferă expertiza și experiența sa, consultanță cum să avansăm mai bine reformele lansate de Republica Moldova.”
Europa Liberă: Pe de o parte, hotarul Alianței Nord-Atlantice e aici, la Prut. Pe cât de mult ar fi interesată Alianța Nord-Atlantică de securitatea de dincoace de Prut, din moment ce există și acest conflict înghețat, conflictul transnistrean?
Andrei Popov: „NATO, precum și Uniunea Europeană sunt vital interesate în asigurarea unui climat de stabilitate și previzibilitate la frontierele sale. De aici evident se face un inventar al riscurilor și al surselor de amenințare, al vulnerabilităților existente și problematica transnistreană. Conflictul transnistrean nesoluționat și o componentă importantă militară ce ține de prezența forțelor armate rusești, în 2 elemente, atât în ceea ce privește pacificatorii care reprezintă un capitol aparte, dar, în special, stocurile de muniții de la Colbasna, reprezintă evident o sursă de preocupare, căci reprezintă o amenințare la adresa securității. Și atâta timp cât aceste probleme nu sunt soluționate, există anumite riscuri.
Or, deși NATO nu participă nici la procesul de reglementare a conflictului transnistrean, nici nu este un actor și spre deosebire de OSCE sau de Uniunea Europeană, Rusia, Ucraina, Statele Unite și NATO nu este un actor prezent la negocieri, dar NATO nu poate să închidă ochii și să devină dezinteresat. Evident, NATO este interesat ce se întâmplă aici, care sunt evoluțiile, care sunt perspectivele și cu ce NATO și statele membre NATO ne pot ajuta. Și anume în acest context se înscrie și inițiativa Alianței Nord-Atlantice de a organiza, în conformitate cu prevederile Planului General de Acțiuni Moldova-NATO, consultări regulate dintre Moldova și NATO, pe domenii cheie de interes comun ce țin de securitate.
Evident, problematica transnistreană este un asemenea domeniu. Anul trecut a fost prima ședință și anul acesta, acum câteva zile, a fost cea de a doua ședință, prilej cu care am avut posibilitatea să interacționez de o manieră foarte francă, deschisă, punctuală și detaliată cu reprezentanții celor 28 de state membre cu privire la preponderent problematica transnistreană, dar și la alte aspecte ce țin de Republica Moldova, de integrarea europeană, situația politică internă. Au fost foarte multe întrebări ce țin de dinamica negocierilor, avansarea măsurilor de încredere, rolul factorilor interni și externi, militarizarea acestei regiuni și, în ultima perioadă, într-adevăr constatăm anumite tendințe de militarizare excesivă și absolut nejustificată a regiunii. Deci este un format eficient, corect, pe care noi îl valorificăm, fiindcă suntem interesați ca toți cei care vor să ne ajute să fie bine informați și ca deciziile lor să fie luate în baza unor informații credibile, din prima sursă.”
Europa Liberă: Domnule Popor, întâmplător sau nu, dar Dmitri Rogozin, cel care a fot reprezentantul Federației Ruse la NATO, a ajuns să fie reprezentantul Kremlinului pentru Transnistria. E o coincidență fericită, nefericită, pentru soluționarea diferendului transnistrean?
Andrei Popov: „Eu sper că este o coincidență fericită, dar e prea devreme să judeci. Domnul Rogozin, înainte de a deveni viceprim-ministru în guvernul de la Moscova, înainte de a fi ambasador, reprezentant permanent al Federației Ruse pe lângă NATO și anterior negociator în problematica tranzitului în zona Kaliningrad, a acumulat o bogată experiență politică, una specifică. A condus mulți ani de zile un partid care se autodefinește ca un partid naționalist, care promovează apărarea intereselor nu doar ale Federației Ruse, dar și ale rușilor din diferite colțuri ale lumii. Probabil, credibilitatea și reputația acestui politician, în acest segment politic, îl face foarte sigur și decomplexat în promovarea intereselor reale ale Federației Ruse, cele consfințite în documentele de căpătâi, de care se ghidează politica externă a Rusiei.
Bunăoară, recent adoptată, concepția politicii externe sau decretul președintelui Rusiei din mai 2012 care vorbesc foarte tranșant și clar despre necesitatea participării active a Federației Ruse, în eforturile de identificare a unei soluții durabile a conflictului transnistrean, în baza respectării integrității teritoriale, suveranității Republicii Moldova, cu identificarea unui statut special pentru regiunea transnistreană și păstrarea caracterului de neutralitate a țării noastre. Sunt principii în deplină consonanță și cu interesele noastre, dar este foarte important ca declarațiile să fie susținute și de fapte. Or aici, la acest capitol, cred că dacă este vreun politician din prima linie din Federație Rusă, care s-ar simți sigur în fața eventualelor acuzații sau suspiciuni, cum ar fi, vezi Doamne, se cedează interesele Rusiei, se fac compromisuri în favoarea Moldovei, prin soluționarea acestui conflict, cred că domnul Rogozin prin experiența și reputația acumulată în perioada cât a fost deputat, lider de partid, cred că el s-a imunizat într-un fel și poate contribui activ și eficient la utilizarea întregului instrumentariu de pârghii și canale de influență construit de Federația Rusă, în diferite domenii asupra regiunii transnistrene, în ultimele două decenii, în primul rând, cel economic, umanitar, politic, consular, dar și militar, să utilizeze aceste pârghii în promovarea intereselor și obiectivului declarat în Federația Rusă și anume rezolvarea conflictului transnistrean, prin identificarea unui statut special al regiunii transnistrene, cu păstrarea integrității teritoriale a Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Domnule Andrei Popov, relația Rusiei cu Alianța Nord-Atlantică este net superioară relației pe care o are Chișinăul cu NATO. Pe de altă parte, totuși autoritățile ruse îi sugerează Moldovei că această apropiere de NATO nu ar trebui să fie una vizibilă.
Andrei Popov: „Am avut mai multe discuții cu partenerii ruși la capitolul NATO. De fiecare dată, reiterez atașamentul nostru față de statutul de neutralitate și subliniez că este un statut asumat de Republica Moldova, prin Constituția din 94 și confirmat ulterior, în mai multe documente și nicidecum nu este un statut impus. Și eu o spun foarte franc și deschis partenerilor ruși.”
Europa Liberă: Dar ei cer și garanții pentru această neutralitate.
Andrei Popov: „Una din principalele garanții ale acestei neutralități ar fi retragerea completă a forțelor armate rusești din regiunea transnistreană care se află acolo. Mă refer la componenta lor din prezența munițiilor de la Colbasna care se află acolo: unu, în contradicție cu statutul constituțional de neutralitate a Republicii Moldova, în contradicție cu angajamentele internaționale ale Federației Ruse și în contradicție cu un principiu fundamental al dreptului internațional și anume acordul statului-gazdă asupra prezenței militare a unui stat, pe teritoriul celuilalt stat. Dar vreau să vă spun că și noi la Chișinău trebuie să ne dezinhibăm și să înțelegem că să nu pronunțăm așa, cu jumătate de voce cuvântul ,,neutralitate”. Sunt țări cu un statut de neutralitate sau de non-aliniere consacrat în Europa.”
Europa Liberă: Bine, dar chiar Federația Rusă este cea care nu respectă acest principiu al neutralității consfințit în Constituția Republicii Moldova, din moment ce are staționată armata pe teritoriul din stânga Nistrului, Moldovei.
Andrei Popov: ,,Eu de mai multe ori am spus că permiteți-mi în discursul public să nu spun totul ce discutăm noi cu partenerii noștri în privat. Aceasta ne oferă mai multă credibilitate și te simți mai confortabil și mai sigur pe poziție, atâta timp cât sunt niște lucruri pe care nu le poți spune în public, cât de tentat ai fi să le spui. Dar le spui în privat. De altfel, vreau să menționez că, cu prilejul vizitei la NATO, am solicitat o întâlnire și cu fostul viceministru de externe, partenerul meu de dialog, Alexandr Grușko, care de câteva luni este șeful reprezentanței Rusiei pe lângă NATO. Și imediat după ce am avut o discuție, timp de două ore la NATO, pe subiectul transnistrean, și ne-am reiterat multe din tezele pe care le-am discutat cu partenerii din NATO și cred că este o confirmare a seriozității și maturității cursului de politică externă, promovat de Chișinău, în ultimii ani de zile.
Nu există decalaj în mesaj și divorț între ceea ce spunem noi la Moscova și la Bruxelles, la Washington și la Kiev. Suntem consecvenți și consistenți și cred că este important să fim previzibili. Și cu prilejul acestei întrevederi, vreau doar să vă spun că pe lângă nedumeriri, ne-am exprimat, de fapt, nu a fost acest cuvânt folosit, îngrijorarea cu privire la ultimele tendințe și am reiterat apelul către partenerii Ruși, pentru o abordare serioasă, constructivă și eficientă, și utilizarea pârghiilor pe care Federația Rusă, indiscutabil, le are și, în opinia noastră, în ultima perioadă și le-a consolidat asupra influențării proceselor și politicii din regiunea transnistreană, în vederea promovării unei soluții, de fapt. De exemplu, bunăoară, eu m-aș aștepta acum la o reacție fermă din partea diplomaților ruși, conducerii ruse, cu privire la declarațiile recente a liderului la Tiraspol, domnul Șevciuk, în ceea ce privește patria reală a acestei regiuni și locuitorilor acestei regiuni ruse, și faptul că, în conformitate cu așa-zisul referendum organizat în regiune, în septembrie 2006, obiectivul fundamental al dezvoltării acestei regiuni este integrarea în Federația Rusă. Or vreau să văd o consistență și o consecvență din partea unui mediator, care trebuie să se delimiteze de aceste declarații, să le dezavueze, căci altminteri tăcerea ar putea crea senzația că o asemenea politică, un asemenea curs politic, în total dezacord cu principil declarat de către Federația Rusă, confirmat de către președintele Putin, ar fi într-un fel, susținut sau, cel puțin, încurajat.”
