PANEL III. Transnistria – Donbas: parallelisms, similarities and hazards
Statutul special:
Rusia a lansat două proiecte paralele de statut special – pentru Donbass și pentru Transnistria. Rusia nu urmărește nicăieri în altă parte statute speciale. Aceste două sunt urmașele directe ale dorinței federalizării celor două țări, care există de mai multă vreme. Astăzi în Republica Moldova federalizarea este numită statut special. Este același lucru, este camuflarea unui termen care trezește reacții negative.
Cele două enclave care ar primi statut special și ar face parte din Ucraina și Republica Moldova numai în măsura în care ar influența deciziile interne. În celelalte privințe statutul special ar pune aceste zone în afara controlului puterii centrale.
Statutule speciale ar urma să fie negociate pe bază de egalitate dintre Kiev și Donbas, Chişinău și Tiraspol – li s-a acordat picior de egalitate entităților separatiste.
Abordarea occidentală: statele occidentale s-au apropiat din ce în ce mai mult de acordarea rusească – rezolvarea conflictului prin modificarea constituției statului agresat în favoarea statului agresor. Diplomații nu spun cum s-ar obține evacuarea trupelor rusești, pentru că nu știu nici ei.
Procesul de negocieri. Probleme cheie:
– Recunoașterea integrității teritoriale și a inviolabilității frontierelor. Recunoscute pe hârtie, dar nu de facto.
– Secvența corectă – întâi reglementare reală, politică, și apoi discuții despre evaluarea trupelor, sau invers? Rusia și Franța cu Germania în formatul normand încurajează prima variantă în Ucraina. În Republica Moldova nu se discută deocamdată despre retragerea militară.
– Legalizarea autorităților locale din teritoriile ocupate prin intermediul unor alegeri. În Donbass, Rusia încearcă să convingă Kievul să accepte alegeri locale. Există deja acolo autorități autoproclamate. Alegerile ar fi pentru primari și consilii municipale și sătești, nu ar afecta autoritățile auto-proclamate. În cazul Transnistriei se preconizează recunoașterea Sovietului suprem în cadrul unui eventual statut special.
– Cadrul negocierilor. În formatul normand Ucraina s-a pomenit izolată. De când există, adoptă poziții comune pe care pe rând le prezintă Ucrainei. Legitimitatea formatului normand și a formatul 5+2 ridică semne de întrebare serioasă. În primul UE nu este prezentă, este doar Germania, care acționează din nume propriu. Franța este prezentă doar ca figurant pentru a conferi inițiativei germane o aparență europeană. În formatul 5+2 OSCE nu este negociator credibil, operează sub dreptul de veto al Rusiei, nu are libertate de a se exprima și de a acționa fără acordul Rusiei. OSCE nu a prevenit și nu a rezolvat niciun conflict, este condamnată la ineficiență datorită structurii organizației.
Negocierile actuale pe Transnistria.
Pașii mici – întrebarea dacă sunt sau nu de dorit este imatură. E ca și cum te-ai întreba dacă pacea e de dorit sau nu. Depinde de consistența acestora, ce conțin. Pașii mici din 2016 prefigurează elemente ale unui statut special al Transnistria fără să fi existat negocieri pe acest statut special, oferă elemente ale quasi suveranității Transnistriei.
Republica Moldova nu ar putea gestiona reintegrarea cu Transnistria. Statul și instituțiile sunt mult prea slabe și disfuncționale. Instituțiile sunt în mare parte prăbușite. Dacă s-ar produce o reintegrare, aceasta ar desăvârși distrugerea statului, ar da peste cap balanța instituțiile democratice, introducând votul transnistrean.
Apare riscul unei capcane a statutelor speciale în dreapta Nistrului, dar și în Ucraina. Conducerea Găgăuziei a declarat că va cere un astfel de statut dacă Transnistria o va obține. E previzibil că și Taraclia, Bălți, și Bugeacul din regiunea Odesa.
Recomandări pentru autoritățile Republicii Moldova.
– Republica Moldova să nu se apuce să întocmească un proiect de statut special în vederea unor negocieri. Dacă o va face, va fi atrasă pe panta lunecoasă a negocierilor pe statut special. Dacă propune un document, trebuie să fie un document de linii roșii și despre cum ar trebui să arate o reglementare politică, aceasta fiind prefațată de retragerea trupelor ruse.
– Diplomații Republicii Moldova nu mai trebuie să considere că trebuie să demonstreze că ei sunt flexibili, că ei sunt constructivi – au făcut-o de 20 de ani. Este o abordare greșită.
– Orice proiect de federalizare sau de statut special nu poate fi blocat numai de societatea civilă, fără cooperarea activă a guvernării. Guvernarea trebuie sprijinită în acest sens, chiar dacă societatea civilă critică guvernarea pe alte dosare.
