Apropierea americano-rusă, anunţată de noul preşedinte al SUA, Donald Trump, prevesteşte timpuri incerte pentru Moldova, a declarat în cadrul unui interviu pentru Report.md directorul executiv al Asociaţiei pentru Politică Externă,Victor Chirilă.
Report: – După alegerea lui Igor Dodon în funcţia de preşedinte al Republicii Moldova presa internaţională a scris că acest fapt reprezintă ”un semnal de alarmă pentru Uniunea Europeană şi pentru procesul de integrare europeană a Republicii Moldova”. În acelaşi timp, noul preşedinte a dat asigurări că Moldova va menţine relaţii bune atât cu Vestul, cât şi cu Estul. Dvs. vedeți vreun pericol pentru vectorul european de dezvoltare?
Victor Chirilă: – Vectorul european este ameninţat de o serie de factori de ordin intern şi extern. Republica Moldova este un stat slab, cu o suveranitate limitată, nu-şi controlează propriul teritoriu şi este incapabil să-şi asigure propria securitate. Legitimitatea statului este tot mai şubredă, autoritatea sa este sfidată constant la Tiraspol, Comrat, Taraclia şi Bălţi, economia sa este la pământ – 40% din cetăţeni trăiesc sub limita sărăciei regionale de 5 USD/zi, statul de drept este inexistent, clasa politică nu mai este reprezentativă, corupţia este sistemică, societatea este profund dezbinată, birocraţia este ineficientă şi bazată pe nepotism, cumătrism, loialitate față de partid sau față de grupuri de interese tenebre, iar principalele instituţii, Guvernul şi Parlamentul, nu sunt suverane în luarea deciziilor. Un astfel de stat este o pradă uşoară pentru politică revizionist-revanşardă a Federaţiei Ruse.
– Ați criticat dur forţele politice de la guvernare şi acţiunile lor în raport cu procesul de integrare europeană. Îi acuzați pe guvernanți mimează reformele şi lupta contra corupţiei. Care credeţi că au fost cauzele care au generat eşecul partidelor pro-europene după 2009?
– Corupţia rampantă, sfidarea constantă a legii şi Constituţiei, iresponsabilitatea clasei politice, fariseismul liderilor politici, erodarea statului de drept, furtul bancar şi pauperizarea crescândă a populaţiei sunt, în opinia mea, cauzele care au delegitimat actualele partide ”pro-europene”.
– Igor Dodon și acoliții lui au amenințat cu denunţarea Acordului de Asociere cu UE. Cum ar putea la modul practic să se întâmple acest lucru şi ce riscă Moldova în acest caz?
– Conform Constituţiei doar Parlamentul poate ratifica, denunţa, suspenda şi anula acţiunea tratatelor internaţionale încheiate de Republica Moldova. Prin urmare, pentru a denunţa Acordul de Asociere cu UE, Dodon are nevoie de o majoritate parlamentară care să-l susţină în realizarea acestui plan. Acest lucru ar putea fi obţinut de el şi partidul socialiştilor doar la viitoarele alegeri parlamentare din 2018. O eventuală denunţare a Acordului de Asociere va duce practic la îngheţarea, pentru o perioadă nedefinită, a relaţiilor politice, economice şi comerciale cu UE, precum şi la suspendarea asistenţei financiare acordată de UE prin diverse instrumente. Republica Moldova va fi suspendată de la mai multe programe ale UE de cercetare, inovaţie, educaţie, cultură etc. Fără îndoială, va fi revizuit, inclusiv, regimul liberalizat de vize cu UE. Pagubele economice cauzate de suspendarea Acordului de Asociere se vor ridica la sute de milioane de euro, iar daunele politice vor fi imense.
– Ultimii doi ani de când Republica Moldova implementează prevederile Acordului de Asociere au coincis cu o perioadă de criză politică şi economică în Moldova, care a generat şi mai multă confuzie în rândul cetăţenilor. S-a apropiat sau s-a distanţat Moldova, în această perioadă, de UE?
– A bătut pasul pe loc în aceşti ani. Da, au fost aprobate noi legi şi create noi instituţii conform standardelor UE. Au fost votate o nouă Lege cu privire la Procuratură şi pachetul de legi cu privire la integritate, iar Comisia Naţională de Integritate a devenit Autoritatea Naţională de Integritate. Cu toate acestea, schimbările calitative în activitatea justiţiei, Procuraturii, în combaterea corupţiei şi a bunei guvernanţe se lasă aşteptate. Practic nu s-a schimbat nimic. Încrederea cetăţenilor în instituţiile statului, inclusiv în justiţie, este la cel mai jos nivel din istoria Republicii Moldova.
– „Furtul secolului” s-a produs în timpul unor guvernări în care UE a avut încredere. În consecință, vedem în sondaje, că a avut de suferit și percepția moldovenilor față de UE. Cum credeţi că și-ar putea ”reabilita” UE imaginea?
– Este o percepţie total greşită. Noi mereu blamăm pe altcineva pentru problemele noastre – Rusia, Romania, UE sau SUA, şi refuzăm să vedem propriile noastre neajunsuri. În realitate, ilegalităţile menţionate au avut loc, în primul rând, sub paravanul unui stat corupt şi sub ochii noştri, ai societăţii. Instituţii importante, precum Banca Naţională, Procuratura, Centrul Naţional Anticorupţie, SIS, Guvernul şi Parlamentul au eşuat în a-și îndeplini sarcinile. Prin urmare, miza nu este reabilitarea UE, ci mai curând, reabilitarea statului Republica Moldova în faţa cetăţenilor şi ai comunităţii internaţionale, în general. Cât priveşte UE, aceasta și-a învățat lecția din această tristă experienţă şi de acum încolo va condiţiona dur asistenţa financiară directă acordată Moldovei de realizarea unor reforme concrete care aduc schimbări palpabile.
– Guvernarea continuă să ne asigure că vectorul european rămâne unul prioritar. Au elaborat şi un plan naţional de acţiuni pentru implementarea Acordului de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană în perioada 2017 – 2019. În opinia Dvs., ce șanse de integrare europeană a Republicii Moldova mai există?
– Perspectivele de integrare europeană ale ţării noastre sunt foarte sumbre. UE se confruntă cu o serie de provocări de ordin extern şi intern care îi ameninţă existenţa: criza refugiaţilor, terorismul islamic, politica revizionistă a Rusiei, Brexit-ul, resurgenţa populismului şi naţionalismului etc. Toate aceste riscuri determină UE să se axeze, în primul rând, pe consolidarea propriei securităţi şi solidarităţi interne. Bineînţeles, în aceste condiţii, extinderea spre Est nu mai este un obiectiv prioritar pe agenda UE. Putem spune că extinderea este, tacit, suspendată pentru o perioadă nedeterminată. Ba chiar e grav – apropierea americano-rusă, anunţată de noul preşedinte al SUA, Donald Trump, prevesteşte timpuri incerte pentru noi. Aspiraţiile europene ale Ucrainei, Georgiei şi Republicii Moldova riscă să fie jertfite pe altarul geopoliticii mondiale. Pentru a preveni o astfel de situație, avem nevoie de o viziune curajoasă de integrare europeană. Aceasta ar trebui să urmărească nu doar implementarea Acordului de Asociere, dar şi crearea accelerată a unui spaţiu economic, bancar, energetic, infrastructural comun cu UE, prin şi cu România. Numai astfel vom reuşi să convingem statele-membre ale UE, despre inevitabilitatea aderării Republicii Moldova la UE.
– În 2015 spuneați că ”mai mult ca niciodată societatea are nevoie de lideri cu noi soluţii – realiste, nu populiste”. Credeţi că în Moldova au apărut acei lideri cu soluţii realiste?
– Ultimele alegeri parlamentare au arătatcă, în pofida tuturor vicisitudinilor, vectorul pro-european de dezvoltare al Republicii Moldova se bucură de o susţinere semnificativă la nivelul societății. Maia Sandu şi Andrei Năstase sunt noii lideri care ar putea reabilita ideea de integrare europeană şi să-i dea un conţinut credibil. Dar pentru aceasta au nevoie să-şi definească mai bine propriile viziuni şi strategii de dezvoltare a ţării, să construiască echipe profesioniste şi partide puternice capabile să câştige alegerile parlamentare în 2018.
– Cum vedeţi anul 2017 din punctul de vedere al eforturilor ţării de integrare în UE? Care ar fi paşii pe care ar trebui să-i facă autorităţile în acest an ca să confirme într-adevăr intenţiile lor de apropiere de UE?
– Acordul de Asociere cu UE este unica şansă a Republicii Moldova de a se moderniza ca stat. Implementarea cu succes a acestui acord necesită câteva ingrediente indispensabile: 1) un stat puternic; 2) o societate civilă participativă; 3) un stat de drept funcţional; 4) responsabilitate instituţională sau ceea ce numesc englezii ”accountability”. Nu vom avea un stat puternic fără o birocraţie profesionistă, meritocrată şi remunerată corespunzător; o societate civilă este de neconceput fără o presă liberă şi pluralistă; un stat de drept nu poate exista cu judecători corupţi şi procurori obedienţi politic; iar responsabilitatea instituţională este iluzorie în condiţiile unui stat capturat.
Prin urmare, din punctul meu de vedere, în 2017, autorităţile ar trebui să se concentreze pe următoarele priorităţi: 1) reforma administraţiei publice centrale şi locale; 2) demonopolizarea reală a mass-mediei; 3) curăţirea sistemului judecătoresc de judecătorii corupţi; 4) depolitizarea procuraturii; 5) aplicarea integrală a pachetului de integritate; şi, nu în ultimul rând, 6) investigarea completă şi transparentă a furtului bancar, precum şi condamnarea tuturor persoanelor responsabile de această masivă delapidare.
