Problemele interne ale Uniunii Europene, declanșarea procesului de ieșire a Marii Britanii din UE, victoria lui Donald Trump și schimbarea politicii externe a SUA, dar și dorința de expansiune și a extinderii sferelor de influență a Federației Ruse pot aduce schimbări majore a situației geo-politice din sud-estul Europei. Experții de la Chișinău au discutat în cadrul unei mese rotunde despre eventualele provocări, dar și oportunități pentru politica externă a Republicii Moldova.
Singuri în fața furtunii
Odată cu căderea Cortinei de Fier și a destrămării imperiului sovietic, problemele și conflictele geo-politice, dar și tendinţele expansioniste ale Moscovei au devenit o preocupare majoră pentru statele ex-sovietice, dar și pentru întreaga Europă. Izbucnirea nenumăratelor conflicte interne în Federaţia Rusă, intervenția Moscovei în Georgia, anexarea Crimeii și războiul din estul Ucrainei au demonstrat că frontierele actuale nu mai sunt inviolabile. Republica Moldova, alături de alte state ex-sovietice, au sperat și speră în ajutorul UE și NATO, dar ultimele evoluții din interiorul spațiului european precum și declarațiile lui Donald Trump au inspirat neîncredere în suportul contra intervențiilor Federației Ruse. La aceasta se adaugă faptul că R. Moldova nu are deocamdată o politică externă, care ar răspunde acestor provocări, iar experții de la Chișinău bat alarma privind necesitatea identificării unor noi mecanisme de intervenție.
Victor Chirilă, președintele Asociației pentru Politică Externă, este de părerea că Rusia este în plină expansiune, iar istoria arată că în asemenea cazuri, statele nu se opresc de sine stătător și că Moscova s-ar putea să nu se limiteze doar la Ucraina, ci să meargă mai departe înaintând în Balcani.
„Extinderea UE spre est s-a oprit, iar Rusia își continuă expansiunea. Administrația Trump nu mai dorește să promoveze democrația cu orice preț, iar fără suportul SUA noi suntem singuri în fața furtunii. Deci, asistăm la o schimbare a ordinii mondiale, unde interesele statelor față de putere sporește. Politica externă a R. Moldova nu are o autonomie în promovarea relațiilor noastre internaționale, astfel încât să ne asigurăm supraviețuirea și securitatea statului. Din păcate securitatea noastră este inexistentă, iar vina este a clasei politice, care nu a înțeles în 25 de ani de independență că am conservat slăbiciunile noastre, cum ar fi dependența energetică, economică, geo-politică. Nu am reușit cel puțin să ne securizăm frontierele, iar un stat cu frontiere inexistente este un stat vulnerabil în tot ce se întâmplă în jurul nostru. Clasa politică care nu s-a consolidat nu a înțeles că politica externă este determinată de o serie de factori, cum ar fi așezarea geografică, resursele naturale și umane, capacitățile economice și tehnologice. Toți acești factori sunt în continuare neglijați de actualii șefi de Guvern și stat”, a declarat analistul.
Transnistria și statutul de neutralitate
În 1992, nedorința Federației Ruse de scăpa de sub sfera sa de influență noul stat R. Moldova a dus la izbucnirea conflictului de pe Nistru, care rămâne nerezolvat până astăzi. Astfel, relația cu Moscova a devenit un punct nevralgic, care afectează direct politica externă a țării, iar Transnistria rămâne cea mai mare problemă a existenței statului. Experții de la Chișinău consideră că poziția Rusiei este una retroactivă, iar relația cu Moscova nu se va schimba în următorii ani. Totodată, situația actuală din Ucraina a creat premise pentru găsirea unei soluții de rezolvare a diferendului, iar clasa politică nu a reușit să valorifice această conjunctură.
Anatol Țăranu, analist politic și fost ambasador al R. Moldova la Moscova, consideră că statutul de neutralitate de care este interesată Federația Rusă ar fi putut deveni o piatră de temelie în relațiile moldo-ruse, care ar fi permis Chișinăului să-și asigure o mai mare independență în acțiuni. Totodată, analistul a menționat că orice încercare de a obţine în condiţiile actuale anumite progrese în rezolvarea conflictului transnistrean se va solda cu federalizarea Republicii Moldova.
„Statutul de neutralitate a început să ne joace feste, pentru că nu ne-a permis să participăm la o serie de programe care ne-ar fi permis să ne apărăm de pericolul extern. Astăzi neutralitatea trebuie valorificată mai mult, dar nu ținută ca o noțiune apriorică. În acest sens cred că o formulă ar fi adoptarea de Parlament a unei legi de convocare a unui referendum privind continuitatea statutului de neutralitate. Aceasta ar crea premize în relația cu F. Rusă. De asemenea, astăzi nu există premize serioase pentru un progres simțitor pe dimensiunea reglementării politice a conflictului transnistrean. Mai mult, există premize de înrăutățire foarte serioasă şi de lezare a interesului național în ceea ce privește reglementarea conflictului. Se cere o anumită înghețare a procesului de reglementare politică în Transnistria. Este necesar de găsit o formulă care ne-ar permite controlarea frontierei noastre de est, de aceea aș propune crearea unui hotar administrativ, ceea ce ar permite securizarea acesteia. Fără acțiuni concrete Transnistria reprezintă în continuare un pericol, care poate destabiliza situația din R. Moldova”, a menționat Anatol Țăranu.
Pericolul extern – bucuria politicienilor
Ultimele alegeri prezidențiale de la Chișinău din toamna anului trecut au fost pline de retorici privind vectorul de orientare geo-politică a țării, iar victoria socialistului Igor Dodon a fost bazată pe discursuri privind reorientarea R. Moldova spre Federația Rusă. Mai mult ca atât, de aceasta parcă a profitat actuala majoritate parlamentară condusă de Partidul Democrat din Moldova (PDM), care pledează pentru continuarea parcursului european al țării. În ultima perioadă de la investirea noului președinte, s-a început un joc de ping-pong între guvernare, liderii PDM și Igor Dodon, care sustrage atenția cetățenilor de la problemele reale ale țării și polarizează și mai tare societatea moldovenească.
Andrei Popov, vice-președintele Asociației pentru Politică Externă și ex-ambasador la Viena, este de părere că această luptă între vest și est trebuie oprită, iar forțele politice de la Chișinău ar trebui să se unească și să se concentreze pe soluționarea problemelor reale și pe unitatea socială.
Eu observ încercări abile de a schimba accentele, pentru a crea o dinamică specială în interiorul R. Moldova care să domine abordare politică dură – noi și ei. Este o linie de divizare în care să existe doar două forțe politice, iar toată societatea să fie confruntată cu o opțiune: Ori sunteți cu noi. Ori sunteți împotriva noastră. Aceste opțiuni se configurează pe imaginea unui președinte filorus, antioccidental și antieuropean, dar și pe un actor politic care promovează interese ale Kremlinului și nu interesul național. Iar unica forță capabilă să stăvilească aceste tendințe este numai actuala guvernare, asupra căreia planează suspiciuni, cum ar fi justiția capturată, independența instituțiilor, miliardul furat etc. Eu voi spune o teză fundamentală: Pericolul existențial pentru viitorul R. Moldova vine din interiorul țării și ține de pierderea încrederii cetățenilor nu doar în clasa politică, dar și în viabilitatea țării. Astfel, capacitatea forțelor de a face față pericolelor externe trebuie să se bazeze pe soliditatea instituțiilor interne și capacitatea de a mobiliza susținerea populară ca un factor de politică externă și de a evita dihotomia la nivel decizional. Eu cred că, pentru a evita aceste probleme este nevoie de consolidarea forțelor care țin la viitorul țării, pentru a rezista pericolului extern. Totodată, trebuie să ne concentrăm pe probleme reale și prioritare, dar şi pe toate soluțiile care ar putea genera un consens național indiferent de preferințele identitare, simbolice sau ideologice”, a afirmat Andrei Popov.
Ca o concluzie: Atâta timp cât în aria de preocupări a clasei politice de la Chişinău lipseşte o viziune pe termen lung privind politica externă a ţării, R. Moldova rămâne vulnerabilă în fața amenințărilor, atât de ordin intern, cât și extern.
