Potrivit unui înalt reprezentant al actualei guvernări, cu o experiență diplomatică începând din 1981 (deci deloc simplu), în domeniul politicii externe și integrării europene trebuie să se facă mult mai mult.
În opinia sa, e nevoie doar de „mult mai multă coerență, e nevoie de mesaje mult mai bine punctate și, nu în ultimul rând, e nevoie de refacerea sistemului în interiorul Ministerului, pentru că a început să șchiopăteze iarăși”.
Observația dânsului reflectă o stare de fapt, dar nu e nici pe departe completă. Cu tot respectul pentru îndelungata sa experiență, dar problemele diplomației moldovene sunt mult mai profunde. Ceea ce menționează el nu sunt cauze ci, mai curând, efectele acestora.
În primul rând, mesajele, oricât de punctuale ar fi ele, trebuie să fie credibile. Nu poți fuma una acasă și alta în capitalele europene. Degeaba te dai mare european la Bruxelles, Berlin și Paris, dacă acasă îți ștergi picioarele de statul de drept, independența justiției, libertatea presei, drepturile omului, pluralismul politic, societatea civilă etc…
Atâta timp cât mesajele vor fi vociferate de o clasă politică clientelară, coruptă, șantajabilă, decredibilizată moral și politic, politică externă va suferi mereu de incoerență, inconsistență și lipsă de credibilitate.
În al doilea rând, mesajele de politică externă trebuie să reflecte interesele naționale. În cazul nostru, însă, coordonatorul guvernării confundă interesele statului cu interesele personale, iar șeful statului încurcă interesele R. Moldova cu interesele Federației Ruse.
Or, într-un stat matur, într-un stat adevărat, politica externă urmează interesul suprem al țării, care este nu altul decât asigurarea securității naționale, condiția sine qua non pentru exercitarea suveranității naționale, prezervarea integrității statului și crearea unui mediu extern propice pentru modernizarea țării. Din păcate, în cazul R. Moldova, actuala guvernare democrato-socialista a substituit securitatea statului cu propria securitate.
În al treilea rând, mesajele și acțiunile de politică externă trebuie să fie realiste și bine chibzuite. Aceasta dictează o analiza la rece a contextului extern și intern. Cu regret, diplomatia noastră șchiopătează grav la acest capitol.
Diplomații noștri ne vorbesc despre ireversibilitatea integrarii europene în condițiile unei quasi-insecurități externe și interne. Ei ne vorbesc despre aderarea la UE, când atât UE, cât și NATO s-au oprit la Prut pentru o perioadă indefinită. Nici una, nici alta nu vor înfrunta Rusia pentru un stat fragil, sărac și lipsit de importanță geopolitică pentru ele. Nici NATO, nici SUA nu va trimite trupe în R. Moldova pentru a o apăra de o eventuală invazie rusă, cazul Ucrainei e cât se poate de grăitor.
Ce face diplomația noastră? În lipsa oricăror garanții de securitate, cu un statut de neutralitate irelevant, ea trage ursul de coadă, pentru că unii exponenți ai actualei guvernări au de reglat propriile conturi cu autoritățile ruse. Mai mult decât atât, ei vor ca SUA și UE să pună umărul la trasul cozii…
În același timp, marii noștri diplomați cer ca Rusia să renunțe la atitudinea sa postcolonială față de R. Moldova… Vrabia mălai visează… Râs cu plâns. Așa și îți vine să-i intrebi pe acești diplomați dacă sunt serioși… Rusia, domnilor diplomați, cu sau fără Putin, nu va renunța niciodată la atitudinea sa colonială față de fostele state ex-sovietice, atât timp cât acestea se vor bălăci în zona gri a geopoliticii euroasiatice, atât timp cât vor fi sărace, neputincioase, dezbinate și guvernate de elite corupte.
Înainte de a cere Rusiei să ne respecte interesele, ar fi cazul, mai întâi de toate, să facem ordine în propria ogradă. În cazul unei eventuale agresiuni ruse, NATO nu va trimite trupe să ne apere, însă posibil va fi dispusă să ne ajute, inclusiv, cu informații, logistică și echipamente de apărare.. O atare asistență cere cel puțin o armată bine instruită, servicii de informații și contra-spionaj profesioniste și loiale statului și nu în ultimul rând un sistem instituțional incoruptibil.
Or, laundromatul rusesc, care a spălat prin R. Moldova peste 20 de miliarde USD, a developat nu doar magnitudinea marii corupții în țara noastră, dar și profunzimea penetrării sistemului nostru instituțional, în speță judecătoresc și bancar, de către grupările obscure din Rusia, care, știut bine, se întrepătrund cu serviciile secrete ruse.
Altfel spus, sistemul instituțional al R. Moldova, domnilor politicieni și diplomați cu veche experiență, a fost făcut cașcaval olandez de gruparile tenebre ruse. Ce fac guvernanții noștri pentru a înlătura această gravă provocare la adresa securității noastre naționale? Fac ce știu mai bine, menajează pe judecătorii și marii funcționari corupți, iar pentru ca noi să trecem cu vederea acest fapt ne arunca praf în ochi, tot felul de teme false.
Și după toate acestea noi vrem sa avem o politică externă credibilă? No comment.
Victor Chirilă, președintele Asociației de Politică Externă
