Interviu cu Andrei Deviatkov: „Până Moldova nu va deveni un stat de drept, să vorbești despre reintegrare, în general, e un nonsens”.Radio Europa Liberă.06.03.18

Andrei Deviatkov este cercetător științific al Centrului de Studii Post-Sovietice. El observă cum Rusia și SUA se văd ca adversari strategici promovând o politică de concurență și spune că niciun actor la nivel global și regional nu este interesat să schimbe statutul de statu quo-ul în jurul conflictelor înghețate din regiune.

Europa Liberă: De la autoritățile moldovenești am auzit de nenumărate ori că neutralitatea nu ar constitui un impediment în calea integrării în Uniunea Europeană (UE); că Republica Moldova este o țară neutră, însă neutralitatea nu înseamnă izolare; că statutul de neutralitate ar reprezenta o variantă optimă pentru Moldova; că neutralitatea ar fi convenabilă pentru Republica Moldova, pentru Chișinău, înainte de toate, pentru soluționarea cu succes a problemei transnistrene. Dvs. ce părere aveți despre neutralitatea respectivă?

Andrei Deviatkov: „Eu cred că într-adevăr e convenabil, pentru că, dacă ne uităm în plan geografic, numărul populației, dezvoltarea economiei etc., în principiu, Moldova este un stat mic, care este interesat de dezvoltare stabilă social-economică pentru bunăstarea cetățenilor, pentru europenizare și alte procese. Mie mi se pare că pentru Moldova ca să se implice într-o confruntare dintre Occident și Rusia nu are niciun rost, pur și simplu nu ar avea nimic de câștigat. Cu părere de rău, unii actori încearcă să o antreneze în această confruntare, dar probabil aceasta nu este calea cea mai bună pentru Republica Moldova.”

Europa Liberă: Dar de ce până astăzi trupele armate ale Rusiei nu sunt retrase?

Andrei Deviatkov: „Mie mi se pare că Moldovei i se spune foarte rar că cerințele politice ale autorităților moldovenești constau de fiecare dată în aceea că Rusia trebuie să-și retragă GOTR-ul (Grupul Operativ de Trupe Ruse) și să fie restructurat formatul de menținere a păcii. Adică mie mi se pare că GOTR reprezintă o garanție că Moldova nu va cere retragerea forțelor pacificatoare. În principiu, cu părere de rău, noi astăzi vedem că în ultimul an autoritățile moldovenești au întreprins un șir de măsuri, cum ar fi, de exemplu, neadmiterea lui Dmitri Rogozin în Transnistria, expulzarea atașatului militar ș.a.m.d., rezultă că ar fi necesară adoptarea unui acord din mai multe puncte. Se pare că și în situația cu posturile de control, și în situația cu numerele de înmatriculare a automobilelor, și în situația cu retragerea forțelor armate, Moldova încearcă prin orice metode să obțină beneficii unilaterale, dar mie mi se pare că astfel de probleme, precum e cea transnistreană trebuie să fie soluționate la masa de tratative la care participă un cerc cât mai larg de actori.”

Europa Liberă: Dar este acest format…

Andrei Deviatkov: „Este formatul „5+2” și eu cred că este destul de eficient. În acest format participă și Uniunea Europeană, și Statele Unite și dacă ar fi să analizăm documentele strategice ale acestor țări, peste tot formatul „5+2” este denumit, că spunem așa, fără alternative.”

Europa Liberă: Da, însă formatul de negocieri „5+2” pentru reglementarea transnistreană lucrează deja de zece ani. Și aceasta este o platformă de căutare a compromisului dintre Chișinău și Tiraspol, dar experții consideră că acest format nu este destul de eficient și ar trebui de căutat un alt format. Formatul „5+2” s-a învechit și sunt propuneri politice că ar trebui de căutat alte soluții politice.

Andrei Deviatkov: „Sunt de acord cu Dvs. Într-adevăr, este acest moment – atât din partea Chișinăului, cât și din cea a Tiraspolului nu există o dorință sinceră de a găsi, conform statutului, un compromis politic.”

Europa Liberă: Dar de ce credeți că nici Chișinăul, nici Tiraspolul nu au această dorință?

Andrei Deviatkov: „Fiindcă cerințele sunt maximaliste. Adică o parte cere reintegrarea deplină, fără niciun fel de autonomie, nici măcar simbolică, chiar mai mică decât cea a Găgăuziei, deoarece Găgăuzia are dreptul de a ieși din componența Republicii Moldova în cazul reunirii Moldovei cu o a treia țară, despre aceasta nici măcar vorba nu merge în discuțiile de acum. De asemenea și la Tiraspol cerințele sunt maximaliste – își cer suveranitatea politică ș.a.m.d.

Desigur, trebuie să înțelegem că problema transnistreană e foarte complicată și ea se derulează atât la nivelul actorilor locali, cât și al actorilor globali. Și întotdeauna în reglementarea transnistreană – eu mă ocup, în principiu, deja destul de mult timp de reglementarea transnistreană – acolo întotdeauna nu ajungea un oarecare element al puzzle-ului pentru ca să fie rezolvat conflictul. Chiar și atunci, când, convențional vorbind, Rusia apăsa asupra Transnistriei. De exemplu, la începutul anilor 2000, când Moldova își revoca sigiliul vamal etc., chiar și în acele condiții de fiecare dată se găsea un factor care împiedica înfăptuirea unei reglementări complete, fiindcă e ușor de înțeles probabil că pentru a găsi un compromis într-o problemă într-adevăr foarte complicată în jurul căreia se învârt atât interesele unor actori locali, cât și ale altora globali, e foarte complicat.”

Europa Liberă: Dar nu demult liderul nerecunoscutei republici nistrene, Vadim Krasnoselski, a declarat că recunoașterea suveranității Transnistriei nu este o iluzie, ci o întrebare pur tehnică și atunci când va veni timpul, ea va fi rezolvată.

Andrei Deviatkov: „Este așa o percepție că în timpul tratativelor, dvs. înaintați niște cerințe maximale.”

Europa Liberă: Ca să primim măcar cât de puțin?

Andrei Deviatkov: „Ca să obțineți maximumul. S-ar părea normal, dar cu atât mai mult trebuie să înțelegeți că atât în Moldova, cât și în Transnistria este societate civilă. Și ea are anumite așteptări, iar situația o percepe în mod diferit. Și oricărui politician, atât în Moldova, cât și în Transnistria să-i înaintezi un compromis din partea adversă în calitate de ceva util pentru interesele naționale e foarte dificil. De aceea, orice politician își ține discursul său tradițional. Pentru dânsul, orice abatere în stânga sau în dreapta nu e rezonabilă, pentru că ar trebui să investească capital politic. Vă mai amintiți cum anul trecut Partidul Democrat spunea: „Noi susținem politic măsurile de încredere”, iar acum foarte mulți nu sunt de acord cu această politică a Republicii Moldova. La Tiraspol, de asemenea, este societate civilă care nu privește chiar pozitiv la ceea ce se întâmplă.”

Europa Liberă: Dar dacă va avea loc această rezolvare politică, cum de fapt vor conviețui malul stâng și malul drept ale Nistrului?

Andrei Deviatkov: „Desigur, acum e foarte complicat să-ți imaginezi acest lucru și mie mi se pare că pentru următorii cinci-zece ani în general nimeni nici nu pune pe adevăratelea această întrebare.”

Europa Liberă: Ei au valută, ei au vamă, ei au armată, ei au poliție…

Andrei Deviatkov: „Clar lucru că au, dar mai este și acel moment că Transnistria nu are hotar comun cu Rusia și desigur că multe compromisuri la care ei merg și pe regimul comercial, și pe posturi de control, spre regret, ei sunt nevoiți să se adapteze la situațiile respective. De aceea, s-ar putea spune că posibilitățile lor nu sunt chiar atât de mari. Cred că conviețuirea celor două maluri e posibilă, dar, uitați-vă, nu demult la Consiliul Uniunii Europene a analizat Republica Moldova și acolo au anunțat că Moldova trebuie să aibă mai mare grijă de Autonomia Găgăuză. Și iată, transnistrenii, când se uită la asta că „Gagauz-Yeri” s-ar părea că trăiesc acolo din anul 1924, dar până în prezent nu s-au realizat, pentru ei acesta este un exemplu grăitor despre atitudinea Moldovei față de autonomiile sale. Iar finanțarea după principiul rezidual că, chipurile, găgăuzii sunt separatiști ș.a.m.d., deci există acest discurs și în Europa de asemenea acest lucru nu este privit cu ochi buni.

De aceea, desigur, până când Moldova nu va deveni un stat de drept, eu nu spun „stat european”, pentru că aceasta nu vorbește despre nimic, chiar și cuvântul „democrație” tot nu vorbește despre nimic, pentru că poate fi „democrație”, dar în același timp… Eu vorbesc despre aceea că până Moldova nu va deveni un stat de drept, care să poată propune condiții ademenitoare de conviețuire cu malul stâng, să vorbești despre o oarecare reintegrare, în general, e un nonsens sau aceasta va fi o impunere…”

Europa Liberă: Dar care este rolul Ucrainei în momentul de față în soluționarea problemei transnistrene?

Andrei Deviatkov: „Ucraina, în general, după cum arată istoria, se ocupă de Transnistria din când în când, cam o dată la cinci ani, când în Ucraina se întâmpla ceva mai deosebit.”

Europa Liberă: Dar având în vedere că în prezent relațiile ruso-ucrainene sunt rele, cum va acționa acest fapt asupra soluționării problemei transnistrene?

Andrei Deviatkov: „Vă înțeleg. În 2017, Ucraina, în contextul neînțelegerilor ruso-ucrainene, a încercat să utilizeze problema transnistreană ca o metodă de presiune asupra Rusiei, fiindcă se consideră că Transnistria e aliatul Rusiei și apăsând asupra celui mai mic aliat, îl atingi și pe cel mai mare. Am spus deja că Ucraina se preocupă de Transnistria din când în când, fiindcă acolo viața politică e foarte fierbinte și ei azi se ocupă de una, iar mâine – de alta. Și transnistrenii au ocupat de fapt o poziție destul de constructivă.

Ei au spus că „da, voi, Ucraina și Rusia, aveți niște neînțelegeri, dar care-i vina noastră? Noi întotdeauna am trăit aici și de pe teritoriul nostru n-au fost niciun fel de amenințări ale securității, nu avem niciun fel de așa-numite forțe speciale de-ale Rusiei, care vor fi aruncate nu știm unde”. Transnistrenii întotdeauna subliniau faptul că Ucraina pentru dânșii e cel mai important partener strategic, cu care ei nu vor să-și strice nici relațiile de securitate, nici cele economice.

Eu consider că valul acesta anti-transnistrean din Ucraina încet-încet se va domoli. În Ucraina va apărea un oarecare alt subiect politic, asupra căruia, vorbind convențional, se va concentra propaganda ideologică, dar nu asupra Transnistriei.”

Europa Liberă: Dar Kievul și Moscova actualmente văd în mod diferit rezolvarea acestei probleme?

Andrei Deviatkov: „Dintre actorii globali, după cum am mai spus, nimeni la modul real în momentul de față nu vede soluționarea acestei probleme și nu vede măcar o construcție a viitoarei soluționări. Nu există niciun plan; ultimele planuri au fost propuse în anul 2005. După aceasta, toți actorii globali, inclusiv Ucraina, care aici are rolul de actor global principal, de fapt se uită la problema transnistreană doar cu frică ca nu cumva de acolo să apară vreun pericol de destabilizare a situației în întreaga regiune. Dar despre o rețetă concretă cum ar trebui de reglementat acolo – prin federalizare, confederație, autonomizarea sau altceva – despre aceasta în linii mari nici nu se mai gândește nimeni, pentru că toți înțeleg că toate aceste rețete au fost propuse prin tone de documente în anii ‘90, la începutul anilor 2000, dar totul eșua, vorbind convențional, din cauza anumitor obstacole. Și acum eu cred că între Kiev și Moscova deosebirea constă în aceea că Rusia nu dorește ca Transnistria să fie privită ca un instrument de presiune, ca să se producă destabilizare în zona de securitate.

Dar destabilizarea de unde se ia? Din cauza retoricii foarte dure. Atunci când în mass-media din Ucraina încontinuu se reproduce acest discurs că Transnistria reprezintă un pericol, desigur că toți încep instantaneu să se teamă că vor apărea armate și se va declanșa un război. Dar când acest discurs și-a pierdut din intensitate, toți au răsuflat ușurați și au înțeles că oricât de multe disensiuni politice ar exista, principalul e să nu se producă un dezgheț al conflictului. Și în acesta de fapt nimeni nu crede, în acest dezgheț al conflictului, dar, oricum, aceste mici provocări de genuri diferite oricând sunt posibile.”

Europa Liberă: Dar cine trebuie să propună un plan politic?

Andrei Deviatkov: „Eu acum vorbesc abstract, nu concret: Republica Moldova de astăzi, dar în general Moldova, dacă ea gândește că trebuie să trăiască cu oamenii și întreprinderile, și societatea civilă din Transnistria, în limitele aceluiași areal politic, această viziune care la voi atât de mult se discută, dar nicidecum nu este propusă, ea ar trebui să fie formulată într-o formă constructivă, pentru că astăzi chiar este periculos pentru un politician să declare că el vrea să soluționeze problema transnistreană după tipul autonomiei găgăuze. Chiar și să declare aceasta acum pentru un politician nu este lipsit de pericol. Și asta vorbește despre multe. Eu consider că Rusia, în acest caz, ca unul dintre participanții activi la negocieri ș.a.m.d. ea, ca să spun așa, poartă răspundere politică pentru cetățenii ruși din Transnistria ș.a.m.d. Desigur, cred că vor reacționa pozitiv, iar Occidentul cu atât mai mult. Vă mai amintiți, a fost memorandumul de la Meseberg din anul 2010? O încercare, să spunem așa, de a înțelege că Transnistria nu e acel caz pentru care Occidentul și Rusia ar fi gata să se confrunte.

În această zonă, eu în general spun că în Republica Moldova nu este țiței, gaz, diamante; aceasta e exclusiv o confruntare politică care se acutizează din cauza faptului că este situată alături de Ucraina. În general, eu cred că partenerii internaționali, inclusiv Rusia trebuie să vadă că Moldova este gata să propună măcar ceva, căci Transnistria va auzi aceasta, în pofida retoricii dure.”

Europa Liberă: De 26 de ani Moldova trăiește cu acest conflict înghețat pe teritoriul său. În acest răstimp au avut loc nenumărate încercări de a reglementa situația din Transnistria. Partea rusă planifică reanimarea „planului Kozak”, planul de reglementare a conflictului transnistrean prin federalizarea Republicii Moldova?

Andrei Deviatkov: „Planul Kozak cred că nu. Actualmente, Rusia în principiu nu are o rețetă concretă de reglementare a conflictului transnistrean, întrucât noi ținem minte cum planul Kozak nu a fost semnat și ce rost ar avea să repetăm aceeași situație și Rusia să-l propună din nou, dacă e clar că toți îl vor respinge. Sau când Ucraina și Moldova au ieșit cu inițiativa unui coridor verde. E clar lucru că acest moment s-a făcut exclusiv din considerente propagandistice, care nu aveau nicio legătură cu realitatea și era evident că nimeni n-ar fi făcut acest lucru.”

Europa Liberă: Despre ce au discutat președintele Rusiei, Vladimir Putin, și președintele Moldovei, Igor Dodon? Ei s-au întâlnit de zece ori. Ce au discutat în privința problemei transnistrene?

Andrei Deviatkov: „Desigur, aici Dodon formulează anumite doleanțe politice de-ale sale în relațiile cu Rusia și ce ar vrea să primească. El are o ordine de zi în Moldova și desigur acolo este inclusă federalizarea și reglementarea; acum el vorbește despre autonomie… E un moment cam alunecător. I-a rămas drept moștenire de la Voronin această ordine de zi – reunificarea țării – ca o însărcinare politică personală, să spunem așa.”

Europa Liberă: Dar în timpul lui Voronin a suferit fiasco?

Andrei Deviatkov: „Da, normal că a făcut fiasco, dar acest fiasco nu era legat de metoda propusă pentru reintegrarea țării. Desigur, a avut legătură cu veto și cu dislocarea forțelor armate, dar rolul principal l-a jucat intervenția forțelor din exterior. Oricât de mult am nega acest fapt, dar Voronin a promulgat de facto aceste acorduri. Eu am în vedere acordul și sunt confirmări chiar și din partea aliaților săi că semnăturile de promulgare a documentelor au fost puse, adică nu semnarea, ci doar pur și simplu promulgarea a avut loc.”

Europa Liberă: Dar despre dl Dodon?

Andrei Deviatkov: „Dodon, desigur înaintează aceste întrebări Rusiei, autorităților ruse. Lui, sigur i se spune că doar salută dialogul bilateral Chișinău-Tiraspol și în principiu eu cred că transnistrenii nici nu prea voiau asta, pentru că ei înțelegeau că acest dialog probabil nu va aduce nimic nou, deoarece la Chișinău Parlamentul joacă rolul principal. Cu toate acestea, posibil și datorită Rusiei ei au fost de acord ca acest dialog dintre Krasnoselski și Dodon să aibă loc, dar să edifice o linie de alternativă, care sub conducerea lui Dodon să devină o cheie mai constructivă față de Transnistria.

Dar din câte vedem, această linie cam pe la jumătatea anului 2017 a intrat în impas. Adică, PD-ul a decis probabil să-și ia problema transnistreană; pe loc a apărut chestiunea posturilor de control, care a demonstrat cine pe cine susține. Dodon de asemenea a susținut introducerea posturilor, iar asta a devenit o piatră de încercare. E clar că negocierile au intrat în impas și de aceea linia Dodon-Rusia legată de reglementarea transnistreană și-a pierdut actualitatea.”

Europa Liberă: Unele mijloace de informare în masă rusești au scris că acordurile semnate s-ar fi datorat implicării personale în negocieri a lui Vladimir Plahotniuc din partea Chișinăului și a șefului holdingului „Sheriiff” Victor Gușan de la Tiraspol. În reglementarea transnistreană a mai apărut un format, „1+1”?

Andrei Deviatkov: „Ei sunt oameni cu gândire economică și pentru ei e importantă libertatea activităților economice, adică aceeași Moldova să nu aibă putere juridică asupra Transnistriei. Iată așa inopinat și fără acordul părții transnistrene, ca să nu se producă destabilizarea situației din această cauză, dar eu nu cred că acolo poate să meargă vorba că ei se pot înțelege, întrucât ambii în momentul de față nu sunt pur și simplu antreprenori, ei sunt politicieni și luând în considerare ceea despre ce noi am vorbit, adică cedările politice în problema transnistreană sunt toxice atât la Tiraspol, cât și la Chișinău, niciun politician nu va formula niște cedări politice serioase și nu se va înțelege cu partea opusă.

Aici merge vorba despre detensionarea situației, despre aceea că totul trebuie să rămână cam în aceeași albie. Da, Moldova va avea posturi la Cuciurgan, ea va influența într-un mod anume asupra acordării numerelor de automobile transnistrene (noi încă nu știm cum, dar asta se va întâmpla). Adică, lărgirea controlului asupra hotarelor Republicii Moldova, într-adevăr, are loc, pur și simplu, asta nu trebuie să se întâmple brusc și să nu aibă loc diferite provocări când, de exemplu, sunt oprite mașini ale diplomaților din Transnistria și li se scot plăcuțele de înmatriculare și le calcă în picioare. Și toate astea sunt transmise pe YouTube. Eu am adus un simplu exemplu. Iată asta nu ar trebui să aibă loc, dar la nivel politic, eu cred că despre statutul Transnistriei eu cred că în prezent, în general, nimeni nu mai vorbește.”

Europa Liberă: Cum credeți, rezultatele alegerilor parlamentare vor influența soluționarea problemei transnistrene?

Andrei Deviatkov: „Eu cred că da și totul va depinde ce fel de coaliție se va forma. Dacă vor face coaliție Partidul Democrat și Partidul Unității Naționale, dar eu cred că o astfel de coaliție e posibilă, atunci desigur nici nu poate fi vorba de reglementarea problemei transnistrene. Pur și simplu va fi asemănător cu ceea ce era atunci când era coaliție cu Ghimpu… Personal cred că Partidul Democrat are șanse foarte mari să rămână la putere și desigur cred că partidul nu va risca să-și piardă imaginea politică, făcând mari cedări în prezent, dar chiar și după alegeri. Anul trecut, PD a făcut o mișcare strategică aplicând măsurile de încredere. Apoi s-a creat subiectul politic în relațiile Moldovei cu Uniunea Europeană, în primul rând și cu SUA pe fundalul relațiilor negative apărute în urma deciziilor luate în legătură cu schimbarea sistemului electoral. Dar PD în continuare nu va merge la niciun fel de cedări, chiar și acum se observă cu numerele de automobile. Se resimte că situația a intrat în impas.”

Europa Liberă: Vlad Plahotniuc este convins că pentru soluționarea conflictului transnistrean Moldova are nevoie de ajutorul SUA și Uniunii Europene și ieșirea de sub influența Federației Ruse. Moldova poate să fie monedă de schimb, valută între SUA și Rusia?

Andrei Deviatkov: „Eu cred că și Moscova, și Washingtonul actualmente își concentrează atenția asupra Ucrainei, în Donbas, acolo-i câmpul principal…”

Europa Liberă: Și Transnistria nici măcar nu se află în câmpul lor de vedere?

Andrei Deviatkov: „În general, soluționarea acestui conflict, pur și simplu, nu este inclus pe ordinea de zi. Am în vedere peste tot. Principalul e ca aici să nu fie destabilizare, război ș.a.m.d., dar politic nimeni astăzi nu vede nici la nivel regional, nici la nivel global mecanisme de rezolvare a acestei probleme. Dacă ar fi să comparăm situația din Transnistria cu cea din Donbas, atunci acolo e cu totul altceva. Acolo merge vorba despre aceea că întruna au loc schimburi de focuri și poate să reînceapă conflictul regional. Cu atât mai mult că noi vedem că e foarte probabil că Kievul va dori să repete scenariul din Croația pentru reintegrarea Donbasului prin aplicarea forței, iar asta eu cred că e periculos pentru toți actorii internaționali. Și nimeni nu-și dorește acest lucru.”

Europa Liberă: Dar soluționarea problemei transnistrene ar putea deveni un precedent pentru Donbas?

Andrei Deviatkov: „Desigur, la nivelul OSCE, pe platforma OSCE și în formatul „5+2” între diplomați există înțelegere și între mediatori desigur că există înțelegerea faptului că negocierile pentru Transnistria ar putea servi drept un exemplu pozitiv în reglementarea ucraineană pentru Donbas. Dar, iarăși, aici nu merge vorba despre aceea că toți acum vor pune pe masă un document politic oarecare, în care se va vorbi despre reintegrarea țării, despre federalizarea sau încă despre altceva, aici merge vorba despre constituirea unui subiect, care să fie demonstrat, spunându-le: „Uitați-vă sunt două părți care se află în conflict și la masa negocierilor ajung la niște hotărâri oarecare, hotărâri foarte grele pentru societatea civilă din ambele părți, dar oricum – la masa negocierilor, nu cu ajutorul armelor. Dar vorba nu merge despre aceea, așa cum în Moldova se întâmplă foarte des, se tem că iată acum va avea loc federalizarea Moldovei și în legătură cu asta vor federaliza și Ucraina. Eu vă aduc un simplu contraargument: nici la Chișinău, același Partid Democrat, nici la Washington nimeni nu va dori ca Dodon să aibă 80 de mii de alegători în plus. Eu vă spun asta pur și simplu, dacă noi vorbim din punct de vedere practic al intereselor electorale. În jurul la asta există propagandă foarte multă, dar ceea ce vedem în realitate e departe de ceea ce se vorbește.”

Europa Liberă: Dvs. ați spus că va fi nevoie de cinci-zece ani sau mai mult?

Andrei Deviatkov: „Nu, eu spun pur și simplu că noi nu știm cum vor evolua lucrurile. Astăzi vedem că neînțelegerile dintre Occident și Rusia se adâncesc, iar asta va acționa foarte puternic asupra Republicii Moldova, fiindcă astăzi se lărgesc relațiile reciproce cu NATO, cu România și în sfera militară în același timp. Se petrec foarte multe exerciții militare. Este clar că, chipurile, pentru educarea trupelor de menținere a păcii, dar Moldova încet-încet se integrează în arealul militar al NATO, fără să fie membru NATO. E clar că Rusia nu se uită la acest lucru cu ochi tare buni și noi înțelegem că NATO la mesajul lui Putin către Adunarea Federală a reacționat cu aceste cuvinte: „Noi vom continua politica de reținere a Rusiei de la Baltica până la Marea Mediterană”. Reținerea prin orice metode a influenței asupra Republicii Moldova ca aici să nu fie ruși, precum se spune aici deseori, este un interes politic real nu al Uniunii Europene, în primul rând, ci al Statelor Unite. Pentru ei politica aceasta de reținere a Rusiei e pur și simplu arhi-importantă și asta este ceea despre ce se vorbește deschis. Și cum Rusia poate? Aici noi vorbim despre faptul că ei sunt actori globali, au conflicte între ei, dar…”

Europa Liberă: Dar când Vladimir Putin vorbește despre înarmare tot există frică?

Andrei Deviatkov: „Normal, este teama că e vorba despre militarizare ș.a.m.d., dar întrebarea e cum…, să citiți acel mesaj. Înainte de toate, în Rusia deja e decis că cheltuielile militare vor fi reduse; dacă acum ele constituie 3,5%, în 2020 vor ajunge la 2,8%. Realmente, Putin vorbește despre aceea că el nu-și dorește goana înarmărilor și le propune să se așeze la masa tratativelor ca să se înțeleagă asupra tipurilor de arme. Iar acolo e vorba nu doar de înarmare, ci de arme supersonice, arme cibernetice, despre militarizarea cosmosului etc., acolo se decide la nivel global…”

Europa Liberă: Totuși, aceasta sperie populația?

Andrei Deviatkov: „Aceasta sperie nu atât populația din Rusia, fiindcă în Rusia nu reacționează atât de bolnăvicios. Desigur asta sperie mai mult unele auditorii din afara Rusiei, într-un mod evident, întrucât rachetele oricum zboară deasupra continentelor și aceasta produce asupra oamenilor impresii negative și al doilea moment despre care am vrut să spun este că Putin mai mult de o oră a vorbit despre agenda social-economică. Și el a spus despre aceea că noi nu vom spori cheltuielile militare, noi vom spori cheltuielile sociale pentru sănătate și medicină. Și la noi, în Rusia, populația nu vrea confruntare, am în vedere confruntarea reală, căci este una când tu pur și simplu subliniezi faptul că ești o putere globală, dar pe de altă parte, tu îți dorești conflicte. Nu, în Rusia cetățenii doresc îmbunătățirea vieții și majorarea costurilor care s-au micșorat în 2014-2016 sub acțiunea scăderii prețului la țiței, oleacă și în urma sancțiunilor și a altor momente.”

Europa Liberă: După alegerile prezidențiale din Rusia, retorica se va schimba?

Andrei Deviatkov: „Astăzi noi observăm că nu există o oarecare linie unică vizibilă. De exemplu, asta a devenit vizibil acum când Rusia încearcă să hotărască problema cu accesul ei la Comitetul Olimpic ca să i se restabilească statutul de țară olimpică. Putin a declarat deschis că Rusia înțelege că ea a dat motive pentru critică, că trebuie să întreprindă un șir de măsuri urgente pentru îmbunătățirea situației. Și asta nu doar în sportul mondial. În principiu, nu există o retorică confrontaționistă unică; sunt câteva subiecte care în unele locuri concurează, iar în altele se completează reciproc, dar eu cred că Vladimir Putin își îndreaptă atenția, în primul rând, către cerințele sociale ale populației, iar aceste cerințe astăzi constau în aceea că noi nu trebuie să avem conflicte, am în vedere că nu trebuie să avem conflicte militare cu nimeni, în sensul încetării goanei înarmărilor ș.a.m.d.; noi vrem drumuri bune, vrem grădinițe bune ș.a.m.d. Totodată, pentru oamenii din Rusia noțiunea de „putere mondială” nu înseamnă doar momente de război, dar și bunăstarea social-economică a oamenilor. La noi, în Rusia, slavă Domnului, această fixare pe geopolitică este mult mai scăzută decât în Moldova.”