Victoria Bucătaru, directoare executvă, Asociația pentru Politcă Externă
La 27 de ani de Independență, pe care îi marcăm în acest fnal de august, una dintre cele mai importante întrebări rămâne a fi viabilitatea statului Republica Moldova. De jure suntem o țară independentă, recunoscută drept un actor cu drepturi depline pe arena
internațională. De facto mai avem multe de făcut pentru consolidarea acestei independențe. De jure suntem integri teritorial, de facto nu e chiar așa. Am luptat pentru
democrație, libertate și economie de piață, dar am învățat noi oare să prețuim și să valorifcăm din plin aceste realizări? Republica Moldova este cunoscută ca unul dintre statele
post-sovietce care, ca urmare a desprinderii de URSS la 27 august 1991, a ales un parcurs european atât valoric, cât și instituțional. Perioada de tranziție s-a dovedit însă a fi destul
de lungă – mult mai lungă, de fapt, comparatv cu alte țări care, parcă, au avut același punct de pornire, dar care au reușit să se dezvolte într-un tempo mult mai rapid. Este vorba, înainte de toate, de statele baltce care, de aproape 15 ani deja, sunt membre ale Uniunii Europene, dar și ale Alianței Nord Atlantce. Tocmai la ele – Letonia, Lituania și Estonia – voi face în contnuare referire. Pentru că sunt un exemplu de succes,
reușind, în pofda difcultăților de ordin geopolitc, să se rupă de trecutul sovietc și să-și reorienteze atenția spre alte formate de cooperare și alte alianțe. Ce ne împiedică însă pe
noi să facem același lucru?
Conform ratngului „Freedom in the World 2018”, elaborat de „Freedom House”, toate cele trei state baltce au obținut calificativul de libere, pe când Republica Moldova rămâne
parțial liberă cu tendință în descreștere. Același lucru este valabil și pentru libertatea mass-media din cele tei țări, tendință ce demonstrează viabilitatea și puterea valorică a
Uniunii Europene ca structură colectvă. Bineînțeles, exemplele nu prea reușite pe care ni le oferă Polonia și Ungaria în momentul de față ar putea umbri stabilitatea sistemică a
Uniunii Europene. Însă aici intervine un element crucial, și anume, cultura și moștenirea politcă, precum și influența pe care o exercită actorii terți în cadrul comunitar.
În general, elitele politice joacă un rol hotărâtor în dezvoltarea, modernizarea și asigurarea progresului unui stat, ele fiind actorul ce dă un imbold dezvoltării societății. Așa-zisa „nouă
elită politică” a fost și cea care, având susținerea majorității populației, a schimbat parcursul de politică internă și externă ale Republicii Moldova, îndreptând-o spre Vest. Deși, pe parcursul ultimilor ani, trenul a „deraiat” semnificativ, vectorul european a rămas – deocamdată, cel puțin – ideea de bază ce ne oferă tuturor speranță pentru un viitor mai bun. Tot datorită elitelor politce și unității acestora și a societății în vederea realizării interesului național țările baltce, dar și alte state din Europa Centrală și de Est, au reușit, depășirea mai multor situații critce. Ei bine, noi până în prezent nu am avut o discuție sinceră în privința intereselor naționale, fapt pentru care discursul geopolitc și vulnerabilitățile la adresa securității sunt la ordinea zilei. Lipsa de coeziune la nivel național, lipsa de înțelegere a valorilor democrației veritabile, precum și ignorarea rădăcinilor istorice (istoria, limba, tradițiile, cultura) creează un vacuum care, din nefericire, este împlut rapid
de discursuri sterile și de amenințări inventate care, într-un final, prind viață. Astel, dintr-un stat românesc am devenit un stat multetnic, limba română a devenit limba de stat sau moldovenească, iar de la Istoria românilor am ajuns la istoria nimănui.
Astăzi, discutăm aprins despre diviziune în societate (EstVest), despre factorul geopolitc, crearea unei identtăți civice moldoveneșt și schimonosirea limbii, dar să fe oare acestea
subiectele majore care împiedică progresul și dezvoltarea Republicii Moldova? Nici pe departe, după mine… Mai mult, adevăratele și unifcatoarele subiecte sunt corupția
înrădăcinată, lipsa reformelor viabile, a bunei guvernanțe și a politcilor transparente. Democrația și libertatea presupun șanse și restricții, benefcii și responsabilități, o viață demnă, dar și respect față de individ, comunitate, societate și țară. Și atunci când vom conștentza aceste simple ecuații sociale și politce vom putea vorbi despre viabilitate și integritate.
