Analize

După 2009, de când au venit la putere partidele ne-comuniste, nimeni nu mai vorbește în Republica Moldova despre presiuni politice asupra presei. Poate doar opoziția comunistă, atunci când vine vorba despre închiderea canalului NIT, sau vreun lider de partid extraparlamentar nemulțumit de lipsa de atenție cu care îl tratează presa.

În 2012, reprezentanții Chișinăului au venit cu propunerea de creare a unui spațiu economic unic dintre Republica Moldova și regiunea transnistreană. Propunerea Chișinăului viza aspecte de natură tehnică în ceea ce privește problemele legate de politica vamală și cea fiscală a celor două regiuni și nu reprezenta un concept de spațiu economic comun. Este de menționat că noțiunea de spațiu economic unic între două entități economice din cadrul aceluiași stat nu există ca atare. În această ordine de idei, prezentul studiu își propune să definească acest concept prin prisma experiențelor similare ale spațiilor economice de referință - CEE, AELS, CEFTA, Uniunea Vamală EurAsEC.

În ultimii cinci ani, Republica Moldova a înregistrat mai multe progrese în dezvoltarea parteneriatului său cu Uniunea Europeană (UE) care relevă o tendință evidentă de apropiere graduală de UE. Acordul de Asociere cu UE poate fi un moment de cotitură istorică în evoluția de mai departe a țării noastre. Acesta este o șansă unică de a cataliza puternic procesul de modernizare a Republicii Moldova, având ca vehicul integrarea europeană. Este capabilă clasa politică și societatea să fructifice această oportunitate? Suntem noi în măsură să asigurăm ireversibilitatea integrării europene a Republicii Moldova?

Invazia militară rusă pe teritoriul Ucrainei și anexarea de facto a Crimeii, vor produce schimbări tectonice în arhitectura securității nu doar în spațiul post-sovietic, dar și în Europa în general. Nimic nu mai e sigur în regiunea noastră, imprevizibilul și incertitudinea domnesc peste tot. Suntem în fața unui nou posibil Război Rece între Est și Vest, între Rusia, pe de o parte, și SUA, UE și NATO, pe de alta parte.

În ultimele săptămâni s-a scris mult, cu indignare firească, despre invazia militară rusă în Crimeea, care a încălcat flagrant integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei. Totuși, pentru a înțelege cu adevărat ce urmărește Putin, pentru ai zădărnici planurile sale, trebuie să analizăm faptele la rece, lăsând la o parte furia, patimile și emoțiile noastre.

În ianuarie 2013, Ucraina a preluat Președinția anuală a OSCE. „Anul Kievului” a fost așteptat cu mult interes și speranțe de către Chișinău, care spera că țara vecină va reuși să obțină rezultate pe dosarul transnistrean. Ucraina a declarat reglementarea transnistreană drept prioritatea numărul unu pentru perioada mandatului său. După opt luni însă rezultatele sunt foarte modeste, atât pentru conducerea ucraineană, cât și pentru Chișinău, precum și alți actori implicați în procesul de negocieri. Moscova și Tiraspolul însă pot fi mulțumite de felul cum au decurs negocierile și mai ales că au reușit să tergiverseze inițierea negocierilor asupra viitorului statut politic al regiunii transnistrene și chestiunilor de securitate - reformatarea misiunii de pacificare și retragerea trupelor și munițiilor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova.

This report is produced within the Projects framework "Contributions to the Development Partnership between Romania and the Republic of Moldova", implemented by the Foreign Policy Association of Moldova and the Romanian Center for European Policies in Bucharest, and co-funded by the United States Agency for International Development and the Unit for Development Assistance of the Romanian Ministry of Foreign Affairs.

România este unul dintre cei mai importanți parteneri ai Republicii Moldova, potențialul și valența strategică ale căreia au fost constant subapreciate, ignorate, subminate sau denigrate de majoritatea politicienilor moldoveni și de o bună parte a societății noastre ce mai trăiește încă cu nostalgiile după defuncta Uniune Sovietică. Lipsa unei clase politice mature, vizionare și temerare, în special, la Chișinău, ne-a costat ratarea unei șanse unice de a crea în primul deceniu al independenței noastre un tandem politico-economic cu Bucureștiul pentru integrarea comună în Uniunea Europeană.

E vara, e iulie, e luna lui cuptor, iar moldovenii sunt cu gândul la Parteneriat, la Est, la Summit, la Vilnius, la Succes. Președintele Èšării gândește, tace, iar uneori face și vorbește cu gândul la Vilnius, la Succes. Guvernul stă în ședințe deschise-închise, dezbate reforme, e-guvernează, transformă Moldova în șantier cu gândul la Vilnius, la Succes. Parlamentul delibereze, votează, se premiază și pleacă în concediu cu gândul la Vilnius, la Succes. Ministerul de Externe promovează, negociază și recuperează, fără odihnă, povestea poveștii minune cu gândul la Vilnius, la Succes. Procuratura Generală se reformează și investighează cu forțe noi cu gândul la Vilnius, la Succes. CNA combate corupția, fără milă printre cei necăjiți și în silă printre pricopsiți, cu gândul la Vilnius, la Succes.

La 3 mai 2013, după o lungă, grea și incurabilă boală, lovită de un glonte chior la o vânătoare de mistreți, și-a dat prematur sfârșitul obștesc copila minune a Parteneriatului Estic, eleva răsfățată a Europei și Povestea de Succes a Moldovei. În ultimele clipe ale vieții sale, la căpătâiul său s-au aflat tatăl ei drept Vladimir Filat, Președintele Partidului Liberal Democrat, și unchiul ei vitreg Vladimir Voronin, Președintele Partidului Comuniștilor.

Editorial de Victor Chirilă, Director Executiv APE, pentru Emisiunea Radio ”Dezbateri și Sinteze de Politică Externă”, produsă de APE cu susținerea Friedrich Ebert Stiftung, Moldova. Emisiunea din 23 martie 2013, difuzata de Radio Vocea Basarabiei. http://voceabasarabiei.net/asociaia-pentru-politic-extern/27100-audio-asociaia-pentru-politic-extern-23-martie-2013

Reintegrarea regiunii Transnistrene cu un statul special în cadrul Republicii Moldova este una dintre prioritățile fundamentale ale autorităților constituționale moldovenești . Pentru a atinge acest obiectiv, Guvernul Republicii Moldova și-a propus să pledeze pentru retragerea forțelor militare ale Federației Ruse de pe teritoriul țării, înlocuirea forțelor de menținere a păcii cu o misiune internațională civilă și soluționarea conflictului în formatul 5+2, respectând suveranitatea și integritatea teritorială a țării. La rândul său, administrația secesionistă de la Tiraspol respinge ab-initio orice discuții sau negocieri cu privire la reintegrarea regiunii transnistrene cu un statul special în cadrul Republicii Moldova. Transferul de putere produs în regiune în decembrie 2011, nu a schimbat nimic in acest sens.

Anul 2012 a dat startul unor noi tendințe interne in regiunea transnistreană. După alegerile din decembrie 2011, pentru prima dată în 20 de ani s-a schimbat liderul de la Tiraspol, iar odată cu aceasta a început, inclusiv, procesul de transformare a elitei politice și economice transnistrene.

De fiecare dată când este întrebat despre perspectivele soluționării problemei transnistrene, prim-ministrul Vlad Filat declară că este gata să zboare și pe Lună, dacă acest lucru va contribui la reintegrarea Republicii Moldova. Își dorește dl Filat să repete aventurile Baronului Munchausen? Cu certitudine, nu. Prim-ministrul este un politician experimentat, pragmatic, rațional și nicidecum un aventurier. Vorbind metaforic, dânsul vrea să ne asigure că este decis să facă tot ce-i stă în puteri pentru a soluționa acest conflict.

Introducere Principiul egalității, potrivit căruia toate fiinţele umane au dreptul de e a fi egale în demnitate, de a fi tratate cu respect şi consideraţie şi au dreptul de a participa în condiţii de...

De aproape trei ani, autoritățile de la Chișinău aplică în practică politica pașilor mici în raport cu Tiraspolul. În viziunea acestora, politica pașilor mici ar urma să faciliteze apropierea populației de pe ambele maluri ale Nistrului, să ridice atractivitatea Republicii Moldova pentru cetățenii săi din raioanele de Est, să soluționeze anumite probleme social-economice, să ridice nivelul de încredere între Chișinău și Tiraspol, creând, în acest fel, terenul necesar pentru reglementarea politică finală a conflictului transnistrean.

Dacă Republica Moldova ar adera la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, apologeții acesteia ne asigură că vom trăi bine, am beneficia de gaz ieftin, vinul nostru ar curge nestingherit pe piața rusă, iar problema transnistreană ar fi, în sfârșit, rezolvată. Aceste promisiuni/argumente sunt irefutabile pentru mulți din cei 57% de moldoveni care, conform ultimului Barometru de Opinie Publică, sunt gată să voteze pentru integrarea țării noastre în respectiva Uniune Vamală. Ele sună ca un dulce cântec de sirenă, în special, pentru acea partea a societății noastre care încă mai este nostalgică după „bunăstarea proletară” a defunctei URSS.

Nota: Prezenta analiză a fost elaborată în cadrul proiectului Asociației pentru Politică Externă „Valorificarea experienței regionale în vederea dezvoltării unor relații previzibile și viabile cu Federația Rusă”. Proiectul a fost implementat în parteneriat cu Black Sea Trust for Regional Cooperation, German Marshall Fund. Unul din scopurile majore ale proiectului a fost identificarea premizelor, obstacolelor și opțiunilor pentru construirea unui parteneriat moldo-rus realist, credibil și benefic pentru ambele părți.

Anul 2011 a fost unul reușit pentru politica externă, care, de altfel, este adevărată istorie de succes a Republicii Moldova din ultimii 3 ani. Diplomației noastre îi datorăm, în mare parte, imaginea pozitivă de care se bucură țara noastră în cadrul Parteneriatului Estic, la Washington, la Bruxelles și în alte capitale ale UE. Însă, succesele externe, în special în relațiile cu UE, sunt tot mai mult dependente de factori interni, precum solidaritatea clasei politice, coeziunea societății, ritmul și calitatea reformelor, eficiența ministerelor de resort, etc.. Din acest punct de vedere, putem presupune ca anul 2012 va fi mult mai dificil pentru diplomații noștri.