Analize

Autoritățile ucrainene speră că negocierile oficiale în problema transnistreană în formatul „5+2”, stopate în 2006, vor fi reluate după alegerea noului Parlament al RM. Până atunci, oficialii de la Kiev încurajează Chișinăul și Tiraspolul să continue „politica pașilor mici”. Totodată, oficialii ucraineni cred că dialogul bilateral moldo-ucrainean trenează din cauza Chișinăului.

Pe parcursul primului an de guvernare al AIE, politica externă a Republicii Moldova s-a remarcat prin dinamism, inițiativă, inteligență și coerență. Diplomația moldovenească a știut să capitalizeze eficient voința politică exprimată unitar și ferm de AIE pe dimensiunea integrării europene, precum și să valorifice la maxim deschiderea și încrederea manifestată de UE și statele sale membre față de noua guvernare democratică și pro-europeană de la Chișinău.

După cum era și de așteptat, Moscova s-a supărat rău pe Decretul emis de președintele interimar Mihai Ghimpu prin care ziua de 28 iunie a fost declarată Ziua comemorării ocupației sovietice. Furia Rusiei este, însă, ipocrită și disproporționată. Ministerul de Externe și Duma de Stat de la Moscova au calificat Decretul ca fiind un element al unei campanii politice planificate îndreptată împotriva parteneriatului moldo-rus, o interpretare pseudoistorică a cauzelor și rezultatelor celui de-al Doilea Război Mondial, o încercare de a distorsiona istoria comună a poporului rus cu cel moldovenesc, o acțiune chemată să distrugă actualele mecanisme de menținere a stabilității în regiunea transnistreană.

De ce liberalizarea regimului de vize este atât de importantă pentru Moldova? După două runde consecutive de extindere spre Est, UE a devenit vecinul imediat al Republicii Moldova. În ciuda acestui fapt, majoritatea cetățenilor moldoveni consideră că UE este acum mai impenetrabilă decât înainte de extinderile din 2004 și 2007, când statele din Europa Centrală, inclusiv Romania și Bulgaria, au aderat la UE, fiind nevoite să suspende regimurile de călătorie fără vize cu Republica Moldova.

Lansarea negocierilor privind liberalizarea vizelor cu Uniunea Europeană trebuie să aibă loc la 15 iunie curent. În momentul de față, Chișinăul exprimă mult optimism în legătură cu obținerea cât mai curând a "foii de parcurs", realizarea căreia va deschide calea spre circulația liberă a cetățenilor

Exista probleme nerezolvate intre vecinii din regiune care vor trebui abordate in linia unei culturi de integrare europeană”

Pe fundalul discuțiilor privind modificarea Constituției, organizarea sau neorganizarea unui referendum sau a alegerilor anticipate și recomandările Comisiei de la Veneția, mai are loc o discuție ceva mai generală, despre dreptul suveran al Moldovei de a-și alege propria cale de dezvoltare și propria ieșire din criza constituțională.

Dacă dorim să o cucerim, trebuie să muncim din greu pentru a satisface criteriile politice, economice și sociale cerute de ea.

Versiune Preliminară - Vă rugăm să nu citați. Această lucrare a fost realizată în cadrul Programului privind Securitatea Europeană implementat de Institutul de Politici Europene din Germania. Raportul final va fi publicat pe pagina web www.iep-berlin.de

La Chișinău se află în vizită oficială comisarul european pentru relații externe și politica de vecinătate, Benita Ferrero-Valdner. Este prima vizită în Moldova a unui comisar al Uniunii Europene, după alegerile parlamentare din luna iulie, iar acest lucru, se spune într-un comunicat de presă al delegației Comisiei Europene la Chișinău, „este un semn important al susținerii Republicii Moldova” pe parcursul ei european. Despre importanța acestei vizite și parcursul european al Republicii Moldova am stat de vorbă cu invitatul nostru din această dimineață, Dan Alexe, corespondentul Europei Libere la Bruxelles.

La 30 octombrie 2009, Asociația pentru Politică Externă (APE) în colaborare cu alte cinci centre de analiză a organizat la Chișinău o masă rotundă cu genericul „Dimensiunea umanitară a politicii externe a Federației Ruse față de R. Moldova, Ucraina, Georgia și Țările Baltice”. Prezentând rezultatele cercetărilor efectuate de ei la acest subiect, participanții din cele șase țări au evidențiat, în concluziile lor, intensificarea eforturilor Rusiei de a-și recăpăta influența de altădată asupra zonei pe care ea o consideră vecinătatea sa apropiată (blijnee zarubejie).

[pdf-embedder url="http://www.ape.md/wp-content/uploads/public/publications/883152_md_moldova___betwe.zip

The EU has got used to hearing almost exclusively bad news from the Eastern neighbourhood. Growing authoritarianism, post-electoral unrest, the failing hopes of the ‘coloured revolutions', gas cut-offs, and even wars, have severely undermined the effectiveness of the EU's policies in the region. Expectations of the Eastern partnership are today minimal. Against this background, Moldova has brought good news. Recent elections brought to power a four-party Alliance for European Integration, making Moldova the only post-Soviet state (the Baltics aside) in the last ten years where a transfer of power happened through elections. Even more, Moldova is not the only CIS state where every single transition of power since 1991 took lace after contested elections, rather than through staged successions, street protests and coloured revolution or palace coups. If EU leaders are looking for ways to make the Eastern Partnership successful, there are worse places to start than Moldova. ECFR sent a policy memo, Supporting Moldova's Democratic Transition, to EU officials earlier this month, outlining key reasons why the EU should engage in the Moldovan reform process. The memo also offers the EU clear policy recommendations.

Conflictul transnistrean reprezintă, probabil fără exagerare, cea mai grea problemă moștenită din epoca sovietică de către Republica Moldova. Zdruncinând din temelie societatea moldovenească de la sfârșitul anilor ‘80 ai secolului trecut, „sindromul transnistrean” a marcat deosebit de puternic viața social-politică a Republicii Moldova în perioada de după proclamarea independenței de stat în anul 1992, uneori punând în joc destinul său istoric. Timp de 20 de ani clasa politică și societatea civilă moldovenească s-a preocupat în mod firesc și constant de problema Transnistriei, mobilizând resurse umane și materiale impresionante în căutarea unei soluții adecvate.

La 9 octombrie, la Chișinău a avut loc Summit-ul Comunității Statelor Independente (CSI), eveniment ce ar fi trebuit, în viziunea fostei guvernări, să încununeze victoria Partidului Comuniștilor (PCRM) în alegerile parlamentare din acest an. Mai mult decât atât, în cazul perpetuării PCRM la guvernarea țării, Summit-ul CSI ar fi urmat să consfințească reorientarea spre Est a politicii externe a R. Moldova. Înfrângerea PCRM la alegerile parlamentare repetate din 29 iulie și preluarea puterii de către Alianța pentru Integrare Europeană (AIE) a dat peste cap planurile ex-președintelui Vladimir Voronin și partidului său.

După aproape 20 de ani de la proclamarea independenței relațiile dintre Republica Moldova și Federația Rusă nu pot fi apreciate univoc. Pe de o parte, formal, între cele doua țări există un parteneriat, părțile colaborează activ în vederea soluționării conflictului transnistrean, există o relație de prietenie între lideri, pe de altă parte însa deși Rusia susține oficial integritatea teritorială a Moldovei, tot ea este principalul aliat al administrației de la Tiraspol pe care o susține politic, economic, financiar si militar. Totodată, relațiile bilaterale bune durează atât timp cât conducerea de la Chișinău este receptivă la doleanțele Moscovei, dacă însa aceasta promovează o politică neconvenabilă acesteia atunci ea este „pedepsită” prin diferite sancțiuni, așa cum a fost după 2003, după nesemnarea așa numitului „ Memorandum Kozak” din noiembrie 2003.

Relațiile de colaborare dintre Republica Moldova și Ucraina reprezintă un subiect de o importanță majoră pentru viața social-politică și economică a ambelor state. Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice Republica Moldova și Ucraina au căpătat un nou statut pe arena internațională iar aceasta a dus la apariția și instituționalizarea unor noi relații. Unul dintre elementele primordiale ale noilor state democratice era stabilirea relațiilor de bună vecinătate și aderarea la principalele organizații internaționale care și-ar fi adus suportul la dezvoltarea democratică a acestora.

Există mai multe scenarii posibile și imprevizibile pentru evoluția Republicii Moldova. Totuși, pe fundalul discuțiilor despre crearea Alianței pentru Integrare Europeană, este imperativă și o abordare ceva mai strategică, în care forțele politice ar încerca să-și imagineze Republica Moldova și peste doi-trei ani, nu doar peste două-trei luni. Am formulat două modele în jurul cărora politicienii din Republica Moldova își pot construi o strategie de comportament politic pentru următorii cîțiva ani. Bineînțeles că nici unul dintre acestea nu va fi realizat „în stare pură, dar sînt două modele ce merită discutate.

Ioana Avădani. Directoare la Centrul pentru Jurnalism Independent. Persoană importantă în sociatatea civilă de la București. Am fost împreună la Chișinău, documentînd un raport despre Moldova pentru Fundația Soros. Ioana pe libertatea presei, eu pe relația cu Uniunea Europeană. Acolo fiind, discutam despre micile amănunte care fac din Moldova o țară „altfel pentru un român. Acasă și nu tocmai. Cînd ne-am întors, ne-am pus dialogul pe hîrtie. Despre Moldova Europeană cu Ioana Avădani.

Integrarea europeană a devenit în ultimii cinci ani una dintre cele mai populare idei în Republica Moldova. Conform ultimelor sondaje de opinie publică, ea se bucură de sprijinul a peste 2/3 din populația țării. Despre ea vorbesc mulți, de la „opincă la vlădică, dar o înțeleg și o percep cu adevărat foarte puțini.