Analize

Alegerile din 28 noiembrie ar fi trebuit sa aducă claritatea mult dorită pe scena politică de la Chișinău, dar, din nefericire pentru noi, n-a fost să fie nici de aceasta dată. Lucrurile par să se complice și mai mult, criza politică continuă, iar viitorul țării este mai incert ca niciodată. Dacă e să parafrazăm o veche zicală moldovenească, am putea spune că „la cei săraci nici politicienii nu trag”. La acest moment, aceasta zicală redă exact realitățile de la noi.

La 28 noiembrie ne vom decide din nou viitorul și vom alege partidele politice care ar urma să ne împlinească, în următorii patru ani, destinul ales. Cu o anumită doză de subiectivism, putem anticipa că în viitorul Parlament de la Chișinău vor accede cel puțin patru partide mari, cum sunt PLDM, PDM, PL și PCRM. Anume aceste formațiuni politice vor avea un cuvânt greu de spus la formularea și aplicarea în practică a politicii externe a Moldovei după consumarea alegerilor parlamentare din 28 noiembrie.

George Friedman, fondatorul grupului de analiză Stratfor, a întreprins recent o călătorie în Turcia, Moldova, România, Ucraina și Polonia. Observațiile și concluziile acestui turneu au fost adunate în seria „O călătorie geopolitică ”, a cărei a patra parte se ocupă de Moldova. Vă oferim în continuare primul capitol al acestei părți.

Pe parcursul anului curent, au avut loc o serie de evenimente, atât pe plan intern cât și internațional, care au avut ca efect reluarea dialogului permanent în formatul „5+2”, precum și realizarea unor promisiuni practice, cum ar fi de exemplu, reluarea transportului de pasageri pe calea ferată Chișinău-Tiraspol-Odesa. Au existat însă și unele incidente provocate de partea transnistreană, care au perturbat procesul de consultări, prin crearea unor tensiuni artificiale. Cu toate acestea, s-a reușit evitarea escaladării necontrolate a situațiilor de conflict. Acest lucru se datorează, în mare parte, atitudinii echilibrate și constructive de care a dat dovadă în acest an autoritățile de la Chișinăului.

„Știu că se fac eforturi pentru semnarea unui tratat de frontieră de către România și Moldova, cred că aceasta este direcția în care trebuie să continuăm". Aceasta a fost declarația făcută de Angela Merkel la București. De ce a vorbit despre Transnistria cu un îndemn atît de specific (de fapt, o cerere făcută în termeni diplomatici)?

Autoritățile ucrainene speră că negocierile oficiale în problema transnistreană în formatul „5+2”, stopate în 2006, vor fi reluate după alegerea noului Parlament al RM. Până atunci, oficialii de la Kiev încurajează Chișinăul și Tiraspolul să continue „politica pașilor mici”. Totodată, oficialii ucraineni cred că dialogul bilateral moldo-ucrainean trenează din cauza Chișinăului.

Pe parcursul primului an de guvernare al AIE, politica externă a Republicii Moldova s-a remarcat prin dinamism, inițiativă, inteligență și coerență. Diplomația moldovenească a știut să capitalizeze eficient voința politică exprimată unitar și ferm de AIE pe dimensiunea integrării europene, precum și să valorifice la maxim deschiderea și încrederea manifestată de UE și statele sale membre față de noua guvernare democratică și pro-europeană de la Chișinău.

După cum era și de așteptat, Moscova s-a supărat rău pe Decretul emis de președintele interimar Mihai Ghimpu prin care ziua de 28 iunie a fost declarată Ziua comemorării ocupației sovietice. Furia Rusiei este, însă, ipocrită și disproporționată. Ministerul de Externe și Duma de Stat de la Moscova au calificat Decretul ca fiind un element al unei campanii politice planificate îndreptată împotriva parteneriatului moldo-rus, o interpretare pseudoistorică a cauzelor și rezultatelor celui de-al Doilea Război Mondial, o încercare de a distorsiona istoria comună a poporului rus cu cel moldovenesc, o acțiune chemată să distrugă actualele mecanisme de menținere a stabilității în regiunea transnistreană.

De ce liberalizarea regimului de vize este atât de importantă pentru Moldova? După două runde consecutive de extindere spre Est, UE a devenit vecinul imediat al Republicii Moldova. În ciuda acestui fapt, majoritatea cetățenilor moldoveni consideră că UE este acum mai impenetrabilă decât înainte de extinderile din 2004 și 2007, când statele din Europa Centrală, inclusiv Romania și Bulgaria, au aderat la UE, fiind nevoite să suspende regimurile de călătorie fără vize cu Republica Moldova.

Lansarea negocierilor privind liberalizarea vizelor cu Uniunea Europeană trebuie să aibă loc la 15 iunie curent. În momentul de față, Chișinăul exprimă mult optimism în legătură cu obținerea cât mai curând a "foii de parcurs", realizarea căreia va deschide calea spre circulația liberă a cetățenilor

Exista probleme nerezolvate intre vecinii din regiune care vor trebui abordate in linia unei culturi de integrare europeană”

Pe fundalul discuțiilor privind modificarea Constituției, organizarea sau neorganizarea unui referendum sau a alegerilor anticipate și recomandările Comisiei de la Veneția, mai are loc o discuție ceva mai generală, despre dreptul suveran al Moldovei de a-și alege propria cale de dezvoltare și propria ieșire din criza constituțională.

Dacă dorim să o cucerim, trebuie să muncim din greu pentru a satisface criteriile politice, economice și sociale cerute de ea.

Versiune Preliminară - Vă rugăm să nu citați. Această lucrare a fost realizată în cadrul Programului privind Securitatea Europeană implementat de Institutul de Politici Europene din Germania. Raportul final va fi publicat pe pagina web www.iep-berlin.de

La Chișinău se află în vizită oficială comisarul european pentru relații externe și politica de vecinătate, Benita Ferrero-Valdner. Este prima vizită în Moldova a unui comisar al Uniunii Europene, după alegerile parlamentare din luna iulie, iar acest lucru, se spune într-un comunicat de presă al delegației Comisiei Europene la Chișinău, „este un semn important al susținerii Republicii Moldova” pe parcursul ei european. Despre importanța acestei vizite și parcursul european al Republicii Moldova am stat de vorbă cu invitatul nostru din această dimineață, Dan Alexe, corespondentul Europei Libere la Bruxelles.

La 30 octombrie 2009, Asociația pentru Politică Externă (APE) în colaborare cu alte cinci centre de analiză a organizat la Chișinău o masă rotundă cu genericul „Dimensiunea umanitară a politicii externe a Federației Ruse față de R. Moldova, Ucraina, Georgia și Țările Baltice”. Prezentând rezultatele cercetărilor efectuate de ei la acest subiect, participanții din cele șase țări au evidențiat, în concluziile lor, intensificarea eforturilor Rusiei de a-și recăpăta influența de altădată asupra zonei pe care ea o consideră vecinătatea sa apropiată (blijnee zarubejie).

[pdf-embedder url="http://www.ape.md/wp-content/uploads/public/publications/883152_md_moldova___betwe.zip

The EU has got used to hearing almost exclusively bad news from the Eastern neighbourhood. Growing authoritarianism, post-electoral unrest, the failing hopes of the ‘coloured revolutions', gas cut-offs, and even wars, have severely undermined the effectiveness of the EU's policies in the region. Expectations of the Eastern partnership are today minimal. Against this background, Moldova has brought good news. Recent elections brought to power a four-party Alliance for European Integration, making Moldova the only post-Soviet state (the Baltics aside) in the last ten years where a transfer of power happened through elections. Even more, Moldova is not the only CIS state where every single transition of power since 1991 took lace after contested elections, rather than through staged successions, street protests and coloured revolution or palace coups. If EU leaders are looking for ways to make the Eastern Partnership successful, there are worse places to start than Moldova. ECFR sent a policy memo, Supporting Moldova's Democratic Transition, to EU officials earlier this month, outlining key reasons why the EU should engage in the Moldovan reform process. The memo also offers the EU clear policy recommendations.

Conflictul transnistrean reprezintă, probabil fără exagerare, cea mai grea problemă moștenită din epoca sovietică de către Republica Moldova. Zdruncinând din temelie societatea moldovenească de la sfârșitul anilor ‘80 ai secolului trecut, „sindromul transnistrean” a marcat deosebit de puternic viața social-politică a Republicii Moldova în perioada de după proclamarea independenței de stat în anul 1992, uneori punând în joc destinul său istoric. Timp de 20 de ani clasa politică și societatea civilă moldovenească s-a preocupat în mod firesc și constant de problema Transnistriei, mobilizând resurse umane și materiale impresionante în căutarea unei soluții adecvate.

La 9 octombrie, la Chișinău a avut loc Summit-ul Comunității Statelor Independente (CSI), eveniment ce ar fi trebuit, în viziunea fostei guvernări, să încununeze victoria Partidului Comuniștilor (PCRM) în alegerile parlamentare din acest an. Mai mult decât atât, în cazul perpetuării PCRM la guvernarea țării, Summit-ul CSI ar fi urmat să consfințească reorientarea spre Est a politicii externe a R. Moldova. Înfrângerea PCRM la alegerile parlamentare repetate din 29 iulie și preluarea puterii de către Alianța pentru Integrare Europeană (AIE) a dat peste cap planurile ex-președintelui Vladimir Voronin și partidului său.