Interviuri

Jonathan Steele este editorialist senior în subiecte de politică internațională al ziarului britanic The Guardian, pentru care lucrează de câteva decenii. În anii 70 a vizitat frecvent Uniunea Sovietică în calitate de corespondent al ziarului. În a doua jumătate a anilor 70 este corespondent la Washington. În perioada 1988-1994 a fost șeful biroului The Guardian de la Moscova. A fost martor al Perestroikăi și al valului de apariție a statelor noi pe teritoriului ex-sovietic. A scris și continuă să scrie despre conflictele din America Centrală, Orientul Mijlociu, Afganistan și Irak și țară pe care a vizitat-o de nouă ori începând cu intervenția militară americană. A vizitat Republica Moldova de trei ori și în perioada apariției Frontului Popular pe vremea Perestroikăi, în momentul declarării independenței față de Republica Moldova a regiunii secesioniste transnistrene și zilele acestea, când a participat la un program de instruire pentru jurnaliștii din presa scrisă, organizat de Centrul Independent de Jurnalism de la Chișinău.

Potrivit lui Victor Chirilă, director de programe la Asociatia de Politica Externe, fost director Adjunct la Departamentul Europa si America de Nord din Ministerul de Externe, reticenta Chisinaului in ceea ce priveste Parteneriatul Estic poate fi in parte inteleasa; insa e de mirare ca invoca argumente asemanatoare celor folosite de Moscova pentru a preintîmpina o eventuala aderare a Republicii Moldova la NATO. Un astfel de discurs nu este inteles la Bruxelles si nici in celelalte capitale ale Uniunii Europene.

Inițiativa Parteneriatului Estic este un răspuns al Uniunii Europene la aspirațiile și provocările cu care se confruntă vecinii estici ai Uniunii în procesul de reforme și care și-au declarat dorința lor de a se dezvolta în strânsă cooperare cu UE. Unele dintre ele și cum ar fi Moldova și Ucraina - și-au exprimat clar aspirația de a deveni pe viitor membrii ai Uniunii, iar alte state nu au facuto. Parteneriatul Estic trebuie sa fie perceput ca o ofertă de cooperare adițională din partea UE cele șase state din vecinătatea sa estică.

Declarația comună semnată pe 18 martie, la Moscova, de către președintele RM Vladimir Voronin și liderul separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov, a generat reacții reci în rândurile clasei politice democratice de la Chișinău, dar și în principalele capitale occidentale. Despre consecințele acestei declarații discutăm cu Victor Chirilă, director de programe la Asociația pentru Politică Externă.

Întîlnire protocolară sau de semnare a unor documente de intenții?Președintele Vladimir Voronin, cum ați auzit și la știri, merge azi într-o vizită la Moscova, unde va avea o întrevedre cu omologul său, Dmitrii Medvedev și cu liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov. Într-un comunicat de

Până la expirarea președinției Franceze a UE au rămas zile numărate. Pentru cancelaria de la Paris, aceste șase luni au însemnat un mandat zbuciumat, început în „acordul” votului irlandez împotriva Tratatului de la Lisabona, trecut prin criza ruso-georgiană și încheindu-se în mijlocul disputelor și turbulențelor

Discuție realizată la data de 12 ianuarie 2009.

Discuție realizată la data de 12 ianuarie 2009 în limba engleză.

Discuție realizată la data de 12 ianuarie 2009.

Cum s-a manifestat R. Moldova în anul 2008 pe arena internațională? A fost destul de prezentă în plan regional, a deținut președinția în cinci organizații regionale. Evident, Moldova a încercat să folosească aceste pârghii pentru a-și spori statutul său în relațiile cu Uniunea Europeană (UE).

Cum a fost anul 2008 din punct de vedere al acțiunilor întreprinse în procesul de soluționare a conflictului transnistrean? În general, se poate vorbi despre tendințe pozitive sau negative? Anul 2008 poate fi împărțit în două perioade: prima a durat de la începutul anului până

Această întâlnire reconstituie o continuare a teatrului absurdului sub denumirea „Soluționarea conflictului transnistrean”, care ni-l prezintă Vladimir Voronin din momentul venirii sale la putere în 2001.

Ridicarea restricțiilor pentru muncitorii români în statele membre, aprofundarea relațiilor UE-RM, solidaritate și securitate energetică și un puternic parteneriat transatlantic cu noua administrație Obama sunt câteva dintre prioritățile președinției cehe a UE, care va începe luna viitoare. Sub mottoul Europa fără bariere”, Cehia preia de la Franța președinția semestrială a Uniunii Europene la 1 ianuarie 2009, fiind urmată de Suedia și apoi de Spania și Belgia, în 2010.

[audio mp3="http://www.ape.md/wp-content/uploads/public/files/mp3/Leanca REL/5FB6B9F7-7C5C-4564-9ACE-BB6147EF1F6E_4199779.ram

Nicu Popescu: Cred că adevărata cale spre integrarea europeană este mai curând necesitatea de a utiliza astfel de organizații pentru a promova reformele și de a rezolva problemele de care se ciocnește RM. În acest sens, cooperarea regională, inclusiv cu statele de la Marea Neagră, este un pas înainte spre integrarea europeană. Însă trebuie să ne dăm seama că participarea într-o organizație sau alta, indiferent de încărcătura simbolică a acestora, nu soluționează în sine problema apropierii de UE

Eu cred că se va încerca în continuare tragerea de timp și menținerea cumva în prim plan a posibilității unei soluții în Transnistria, până trec alegerile și de asemenea va exista un accent foarte important pus pe perspectiva unui Acord de asociere, de tipul celui care este negociat astăzi între Ucraina și Uniunea Europeană, care ar putea să înceapă aceste negocieri imediat după ce actualele alegeri vor trece.

În acest moment, este de părere Jasek Saryusz Wolski, vehiculul cel mai eficient al apropierii de Uniunea Europeană este Parteneriatul estic, inițiativă lansată de Polonia și Suedia după modelul parteneriatului mediteranean, inițiat de Franța. Un parteneriat care cuprinde pe lângă Republica Moldova, Ucraina, Belarus, Armenia, Azerbaidjan și Georgia.

Bineînțeles că are și chiar este „sortită” sa o faca! Când și cum însă?… Nu cred că va reuși în câteva luni să realizeze ceea ce nu a făcut în șapte ani și jumătate. Dar nu vreau să mă lansez în supoziții. Pur și simplu, știu că există niște realități pe care nu poți să le ignori. Am asistat cu toții la un proces foarte interesant. România - pe vrute sau pe nevrute, poate, pentru unii - s-a transformat în al doilea partener comercial al RM, primul la exporturi. Acum, chiar dacă facem abstracție de identitatea de limbi, culturi, istorie, România oricum rămâne un extrem de important partener pentru noi și, dacă nu am avea această relație, economia RM, care și așa nu e în cea mai bună stare, ar avea și mai mult de suferit.

Comunitatea internațională are nevoie de o dinamică pozitivă, ca să poată arata cel puțin la Reuniunea Ministerială a OSCE că iată este un progres. Ar fi și un progres pentru Federația Rusă, după războiul din Georgia, dar și pentru Republica Moldova ar putea, eventual, să micșoreze riscul unor escaladări sau tensionări a situațiilor în preajma alegerilor parlamentare.

Dan Dungaciu este sociolog, conferențiar la Universitatea București și un bun cunoscător al realităților din R. Moldova. Vinerea trecută el s-a aflat la Chișinău în calitate de invitat la conferința internațională „Regiunea Mării Negre: un câmp minat pentru securitatea țărilor riverane ori o punte de cooperare?”, organizată de IDIS „Viitorul” în comun cu Centrul pentru Studii Europene al Middle East Technical University (Ankara, Turcia) și Fundația germană „Friedrich Ebert”. Despre Marea Neagră, Europa și R. Moldova am discutat în interviul de mai jos